Pr. Vasile Beni, despre Sfinții Trei Ierarhi: Cultura unită cu credinţa, teologia cu viaţa! Ani mulți și binecuvântați sărbătoriților!

Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
Dragii noștri credincioși!
Aruncându-ne privirea asupra calendarului nostru creştin observăm şi constatăm că în fiecare zi se pomenesc unul sau mai mulţi sfinţi. Sfârșitul lunii ianuarie ne oferă binecuvântatul prilej de a ne reîntâlni duhovnicește cu trei mari sfinți ai Bisericii lui Hristos: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.
Sfântul Vasile cel Mare. S-a născut în Cezareea Capadociei în jurul anului 329, dintr-o familie bogată atât din punct de vedere material, cât și spiritual. A făcut parte dintr-o familie cu 10 copii, iar cinci dintre ei sunt trecuți în rândul sfinților. După ce a terminat cele mai înalte școli ale timpului său, se călugărește și se retrage la o mănăstire întemeiată de el pe malul râului Iris, petrecând în rugăciune și post.
Este cel care scrie cartea „Reguli monahale”, reguli care stau la baza organizării unei mănăstiri. Este cel care ne-a lăsat în biserică o Sfântă Liturghie care se oficiază de 10 ori pe an: în primele cinci Duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi Bobotezei, şi pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfântului Vasile. Este cel care a înființat primul spital din lume și care-i poartă numele de „Vasiliade”. S-a mutat din lumea aceasta la vârsta de 49 de ani.
Sfântul Grigorie Teologul. S-a născut în Nazianz din Asia Mică din părinți creștini, tatăl său Grigorie fiind episcop de Nazianz, iar mama sa se numea Nona. Este coleg de școală și prieten cu Sfântul Vasile și se retrage la mănăstirea întemeiată de acesta pe malul râului Iris. A fost hirotonit preot de tatăl său şi episcop de către Sfântul Vasile cel Mare. Numele de „Teologul” îl primeşte după susţinerea celor cinci Cuvântări teologice în anul 380, la Constantinopol.
Și pentru că unii dintre episcopi erau cuprinși de invidie când a fost ales „patriarh al Constantinopolului”, acesta a spus: „Dacă eu nu sunt vrednic, mă retrag și să rămână cine este vrednic”. S-a spus despre el că mai întâi a citit, apoi a vorbit şi abia apoi a scris.
Sfântul Ioan Gură de Aur. S -a născut la Antiohia, în jurul anului 347, tatăl său se numea Secund şi a murit de tânăr, fiind crescut de mama sa, Antuza, care a rămas văduvă la vârsta de 20 de ani.
În anul 397 este numit arhiepiscop al Constantinopolului. A înfiinţat instituţii de ajutoare a bolnavilor, săracilor şi oamenilor în vârstă, primind numele de „ambasadorul săracilor”. Are o Liturghie care îi poartă numele „Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur” care este cel mai des folosită. A scris Tratatul „Despre preoţie”. În 14 septembrie 407a trecut la cele veșnice, zicând: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.
Din viaţa celor trei sfinţi putem distinge:
Cultura unită cu credinţa, teologia cu viaţa, iubirea faţă de Dumnezeu cu iubirea faţă de semeni.
De la ei învățăm un lucru de căpătâi: să păstrăm virtuţile primite de la Dumnezeu, să cultivăm deprinderile cele bune și folositoare statornicite în familie, școală și societate, unind în viaţa noastră credinţa şi fapta.
Toți trei și-au început educația acasă, în familie, dar, dovedind râvnă pentru știință, au fost trimiși la studii, chiar dacă renumitele școli ale vremii erau păgâne, iar unele discipline, străine de duhul dreptei credințe
Condițiile în care Sfinții Trei Ierarhi au învățat au fost, de bună seamă, cu totul altele decât cele de astăzi. Dar pilda viețuirii și comportamentului lor va rămâne un reper luminos pentru fiecare tânăr dornic de a se instrui și de a urca întru Adevăr și Iubire. Amin!
Ani mulţi şi binecuvântaţi sărbătoriților!
Pr. Vasile Beni