De la URSS, la Federația Rusă, într-o viață de om

,,Rusia privește Ucraina ca pe un poligon de luptă contra Occidentului.” (Valentin Naumescu)

   În urmă cu vreo 63 de ani, când mă reîntorceam de la școala primară din Chintelnic, pe un gard, mai bine zis pălant, făcut din scânduri late, vopsit în alb, era scris cu litere de tipar, mari și roșii, următoarea lozincă: ,,În anul 2000 URSS va întrece SUA la producția de carne”. Mă bucuram citind textul acesta considerând Uniunea Sovietică o țară prietenă, de-a noastră, așa cum se spunea în versurile imnului (,,Imnul RPR” (1953-1965) - versuri Eugen Frunză și Dan Deșliu) pe care îl cântam în fiecare dimineață la școală: ,,Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/Cu poporul Sovietic eliberator.”

   Ajungând elev la școala gimnazială și apoi la liceul din Beclean, am început a descoperi marea literatură rusă, prozatorii ei colosali. Memoram cu mare plăcere versuri de M. Lermontov și A. Pușkin, mă încântau poeziile lui S. Esenin. Am găsit printre cărțile tatălui meu un volum de versuri eminesciene, aflând acolo și poezia ,,Doina” pe care am învățat-o pe de rost cu patimă aprinsă și cu pâlpâiri ,,antimuscale” în suflet: ,,Din Hotin și pân-la mare/Vin muscalii de-a călare/De la mare la Hotin/Mereu calea ne-o ațin;”.

   Treptat, mai ales sub îndrumările tatălui meu și începând să ascult postul de radio ,,Europa Liberă”, am purces a înțelege ceea ce reprezenta cu adevărat URSS, Pactul de la Varșovia, CAER-ul.  Aflam despre înăbușirea în sânge a Revoluției maghiare din 1956 de către trupele sovietice. URSS nu mai era pentru mine țara de unde venea ,,lumina de la Răsărit”.

   Invadarea Cehoslovaciei în noapte dinspre 20 spre 21 august 1968 de către unele state ale Pactului de la Varșovia, coordonate de URSS, a declanșat în mine puternice sentimente antirusești.

   Eram la Cantonul CFR nr. 41 din Chintelnic, acolo unde locuia familia părinților mei, în ziua de 21 august 1968, în compania tatălui meu și a picherului de la Districtul CFR Șintereag (nu îmi mai amintesc numele lui)  și ascultam la un post de radio așezat pe tocul unei ferestre deschise, cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu, condamnând categoric invazia din Cehoslovacia. Simțeam că mi se ridică părul pe cap și concluzionam  cei de față că a doua zi  țara noastră va fi ocupată de ruși. Nu s-a întâmplat așa.

   În vara aceea a anului 1968, fierberea mea antisovietică dădea în clocot în mine. Prima  manifestare concretă a acestei atitudini a fost desconsiderarea orelor de limba rusă, le etichetam ca fiind inadecvate și inutile. Aproape că refuzam să particip la ele, deși profesoara noastră Margareta Moldovan era destul de înțelegătoare și de amabilă.

   Adevărurile despre URSS mi-au fost elucidate și consolidate cel mai mult prin audierea ,,Europei Libere”. S-au rostogolit pe undele acestui post de radio lecturile din celebra carte ,,Arhipelagul Gulag” a lui A. Soljenițîn care m-au înfiorat. Aflam dezvăluiri despre URSS, despre dictatura stalinistă și comunistă, pe care le-au împrumutat ca model și ciracii lor din România, în totală contradicție cu propaganda oficială din URSS și din țara noastră.

   Au trecut anii, au sosit evenimentele din decembrie 1989, URSS s-a destrămat (1991), speranțele vântului de libertate au cucerit popoarele subjugate de URSS.

   Astăzi surâd când îmi amintesc de lozinca de pe gardul din Chintelnic. Cu amărăciune constat, mai ales pe Facebook, că unii români au devenit mari admiratori ai lui V. Putin, ,,noul țar” sovietic, că mulți dintre vehemenții antivacciniști sunt și arțăgoși contestatari ai UE și NATO.

   Un înalt prelat din Constanța, unii membri AUR, admiratorii șoșocari, mai ales prin vocea unor parlamentari sau posibili candidați la președinție, îl preamăresc pe V. Putin.

   Vechea teorie a celei de ,,a treia Romă”, reîncălzită de ideologul lui V. Putin, A. Dughin, refacerea URSS și  a zonei sale de influență s-ar putea realiza pe baze religioase, este aruncată pe tapetul confruntărilor ideologice și politice. În urmă cu câțiva ani A. Dughin vizita Moldova și conferenția prin mănăstirile moldave, își lansa cărțile sale. Cine a aplaudat prelegerile sale? Se cunosc trompetele Moscovei de la noi, implantate printre parlamentari, printre gazetari, printre bătrânii generali cu iz de școală militară sovietică. Mulți dintre ei au devenit ex abrupto analiști politici pe la unele posturi de televiziune scăldate în ceața propagandei ,,Sputnik”.

   Acum când expansionismul rusesc, de sorginte sovietic, amenință independența Ucrainei, pune în pericol Europa, prin amenințare nucleară, simt că pe traseul sentimentelor mele față de URSS, respectiv Federația Rusă, mă reîntorc la acea perioadă a prefixului ,,anti”.

   Vorba poetului T. Arghezi, ,,De ce-aș fi trist? Și totuș…”  (,,De ce-aș fi trist?”), mai bine aș întinde pe pâine niște amintiri din perioada mea liceană, când locuiam la Canton și ,,patrulam” pe calea ferată memorând versuri de M. Lermontov, din acea cărțulie (parcă albastră cu dungi albe, paralele), din colecția ,,Cele mai frumoase poezii” (1959).