Pelerinaj la Mănăstirea ,,Coborârea Spiritului Sfânt” din Molișet

,,Pelerini cu dor de cer”

(Imnul Mănăstirii Baziliene Molișet)

Până să ajungi

la Mănăstirea din Molișet

Valea Țibleșului

spală pragurile satului Căianu Mic

unde călugărul franciscan Ioan Caioni (Ioan Căian Românul),

născut aici,

te așteaptă pe ulițe

ca să te minunezi

de cântecele țăranilor voștinari.

Un alt călugăr, Leon Manu,

ultimul stareț al Mănăstirii Nicula,

înainte ca ea să fie ,,furată”,

căzut în moarte

pe lespezile reci

ale închisorii din Gherla,

te întâmpină cu cheile Mănăstirii Nicula,

gata să deschidă cerul.

La Târlișua poți auzi ursitoarele

vestind nașterea

pruncului-minune,

Liviu Rebreanu.

La Molișet

poți atinge cerul cu mâna,

călugării apar

cădelințând printre ierburi.

La Molișet

Dumnezeu și-a întins ,,Cina cea de taină”

peste ștergarele pădurilor

odihnind pe dealuri.

,,Biserica furată”,

,,Biserica tăcerii”

înmugurește aici

în oazele clorofilei.

Din  ,,Biblia de la Blaj”,

versete pline de sânge

curg încă prin brațele pâraielor.

Văile mai păstrează

 cuvintele de binecuvântare

rostite de Prințul Unirii,

Episcopul Iuliu Hossu

la sfințirea bisericii din Târlișua (29 septembrie 1948),

ultima sfințire de biserică

a Marelui Ierarh,

înainte ca Biserica lui

să fie îngropată.

Ecourile cuvintelor sale

aprind candelele

de pe altarul bisericuței de lemn,

din ograda Mănăstirii.

Adie peste văi

un alt început de speranță.

Mulțumit, Arhiereul Iuliu

se retrage în potirele de  eternitate

ale crezului său:

,,Credința noastră

este viața noastră.”