Cărări
Spre Deal, cărarea mea s-a nimicit demult –
Au dus-o apele de vară-nvâlvorate
Și nu mai este modru de trecut,
Că nu cunosc cărări mai noi umblate.
De Săcătură, aproape am uitat cu totul,
Și de livada pusă de străbuni;
Așa este, când se înstrăinează locul:
Vin alți stăpâni mai tineri și mai buni.
În Cable, păstorit-am doar doi berbeci pe care
Îi sorocise tata pentru al toamnei târg
Și, într-o luni, s-a dus cu ei în Ilva Mare,
Peste colinele din nord pășind cu sârg.
Grădina de pe Față, cu pruni și cu mălai,
Aproape ne era, dar ulița glodoasă
N-o îndrăgeam deloc și-o ocoleam, că vai
De-opinci și de obiele, pân-ajungeam acasă.
Nici pe Prisloapă nu îmi va călca piciorul
Bujala din Covată nu-mi va isca sudori,
Doar panoramei largi eu îi voi duce dorul
Și dragul de-a culege alune,-n sărbători.
Din Husadiș, mi-e dor, că nu-i așa departe,
Să gust din mărul ponic ori părul Ciupărat,
Să pun o lumânare la gropile-nierbate -
În care-și duc hodina doar doi bunici din sat.
Peste Pripor, demult n-am mai ajuns,
Fân să adun – cum adunam odată -,
Când tata speria poznașul urs,
Bătând o șină grea – de-o grindă agățată -.
Dealul Frumos îl port în amintiri
Legate de Țintarul – cel scrijelit pe piatră,
De albele troiene – crescute peste garduri
Ori până la hăizaș – cum am văzut odată -.
Și Lunca, o, Doamne! – de la intrarea-n sat,
Cu limpede izvor, loc de mălai și fân –
Locul pe care ai mei l-au cumpărat,
Când la liceu eram -, are un bun stăpân,
Care-i va pune gard, va curăța fântâna,
Va primeni sălașul cel protector de ploi,
Din valea de alături, va prinde pești cu mâna
Și pune-va, la vreme, pomelnic pentru noi.
Din ce a fost cândva, puține mai țin minte
Și calc pe o cărare rămasă încă dragă,
La neamuri – în viață, și-arar, pe la morminte –
La cei ce se-odihnesc sub umbrele de iarbă -.
Adaugă comentariu nou