Pr. Vasile Beni: De Crăciun, cei dragi ai noştri plecaţi în veşnicie se întorc pentru câteva momente acasă

      Țăranul român, poet înnăscut, și-a cântat durerile în doine, și-a preamărit eroii în legende, iar credința în colinde religioase. Se spune că de Crăciun cei dragi ai noştri plecaţi în veşnicie se întorc pentru câteva momente acasă.

     E iar Crăciun, e sărbătoare/   Să ne amintim de cei ce nu-s                        Un an se naşte altul moare/  Şi-n noi a renăscut Iisus

De Crăciun se-ntorc acasă/  Să-şi vadă pruncii cum se ştiu                                               Şi mama este iar frumoasă/  Şi tatăl nostru iarăşi viu

Colindele la geam ne cheamă/  Şi Moş Crăciun e Dumnezeu                                    Bine-ai venit acasă mamă/  Bine-ai venit tăicuţul meu!

       La Discovery se descrie cum un astronaut a fost pe lună şi i s-a stricat aparatul. Nu mai putea să coboare. A îngenunchiat   şi s-a rugat şi maşina a mers şi s-a întors şi a mărturisit: Important este, nu că a mers omul pe lună, ci important este faptul că a coborât Hristos pe pământ: ,,Să se nască/ Şi să crească/ Să ne mântuiască!”   

        Cea mai frumoasă dintre sărbătorile care sunt înscrise în calendarul nostru creştin , dar şi în calendarul sufletului nostru, este sărbătoarea Crăciunului. Pe fiecare dintre noi sărbătoare Crăciunului ne reîntoarce pe uliţa copilăriei, sau pe străzile oraşului, în urmă cu zeci de ani, când mergem din casă în casă să ducem vestea că pruncul Iisus s-a născut.

  Am colindat în copilărie, colindăm şi acum, trăim acest eveniment al bucuriei pentru că ,,Fiul lui Dumnezeu s-a coborât pe pământ ca omul să se îndumnezeiască”(Sfântul Atanasie cel Mare ).  Aşa cum atât de frumos se cântă în catavasiile naşterii Domnului:,,Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!

       Colindele au fost unul dintre mijloacele de transmitere prin viu grai a limbii noastre și a învățăturii creștine, ca o liturghie a iubirii lui Dumnezeu din neam în neam, din generație în generație. Ascultând și astăzi cu emoţie colindele, luăm parte cu tot sufletul nostru la peripeţiile numeroase prin care trece Maica Domnului, Dreptul Iosif și pruncul Iisus.

     Colindătorii devin hristofori și teofori, adică purtători de Dumnezeu, întrucât ei Îl poartă în suflete și Îl vestesc pe Hristos Pruncul la casele creștinilor, care, la rândul lor se pregătesc îndelung pentru primirea Oaspetelui dumnezeiesc.

     Pentru români colindele sunt o ,,Biblie populară” pentru că prin colinde, ni se transmite cu multă claritate și limpezime mesajul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, adevărul dogmatic cu privire la Nașterea Domnului și la Maica Sa fiind bine revelat și relevat. Iar cetele de colindători rostesc adevărate predici de înaltă simțire creștină.

     Cei care mai avem părinți să nu uităm să mergem săi colindăm. Dacă în Biserică, Dumnezeu este gazda și noi suntem oaspeți, în colindă, Dumnezeu este oaspete, iar noi suntem gazdele care îL primim pe Dumnezeu în viața și în casa noastră.

          Fiecare dintre noi suntem datori să păstrăm, să promovăm și să cântăm colindele, din neam în neam, din generaţie în generaţie, ca pe un odor sfânt, ca pe o Dumnezeiască Liturghie a iubirii lui Dumnezeu.

       ,,Si-acum te las fii sănătos,
           Fii vesel de Crăciun
           Dar nu uita când eşti voios
            Române să fii bun!”

Sărbători binecuvântate, cu sănătate și pace sufletească, alături de familie!

Pr. Vasile Beni