Elena M. Cîmpan: La ce bun benzinăriile?

    Fără îndoială, benzinăriile își află rostul mai întâi oferind benzină ( de unde provine și denumirea ), de diferite cifre octanice,  și alți combustibili, apoi sunt puncte de sprijin, de alimentare, în drumul mașinilor, spre odihna motoarelor, dar și locuri unde se găsesc spre vânzare cărți și reviste, printre alte obiecte atât de necesare, de la jucării, până la brichete. Gama este atât de variată și bogată, încât o benzinărie se poate lua la întrecere cu un mini- mall, găsindu-se mărfuri multe pe o suprafață mică.

     Aflându-mă într-un astfel de spațiu al zilelor noastre, unde și timpul se străduiește să-și facă ... loc, în graba noastră zilnică, nefiind pasionată nici de multe cafele, nici de tutun, mă îndrept spre raftul cu cărți, frumos prezentate, în-foliate, unele, aranjate, aproape ca într-o bibliotecă. Să spun că unele par neatinse de mult? Mai bine nu. În liniștea creată, un titlu îmi atrage atenția. Iau cartea, o răsfoiesc, am auzit de ea. Mă las surprinsă de întâmplare. Poate că mă așteptam să găsesc acele cărți, din mitul occidental, oferite spre lectură, gratis, în gară, în aeroport, în mijloace de transport în comun, metrou, tramvai, troleu, chiar taxi, ce rămân de călători, așteptându-i pe alți călători. Nu m-aș grăbi să le numesc „de consum”, pentru că părerile sunt împărțite. Citim și mergem mai departe, lăsând cărțile acolo unde le-am găsit. Și, tot așa, alți cititori, alte sau aceleași cărți. De câte ori nu m-am întors din Germania, din Franța, cu ultimele numere de ziare și reviste, proaspete, luate din săli de așteptare și citite pe drum, până la capăt?!...

     Între timp, iau în mâini cartea care mi-a atras atenția și, ca să nu  mai prelungesc suspansul, dezvălui acum ce scrie pe coperta întâi: „Arta de a avea întotdeauna dreptate”, de Arthur Schopenhauer, în traducere din limba germană de colegul meu de grupă, la facultate, Gabriel Horațiu Decuble. Cartea se mai găsește în benzinării, deci poate fi achiziționată și citită în liniște. E adevărat, necesită timp, dispoziție, o anume inițiere, fiind vorba despre o carte de filosofie.

     Nu stau mult pe gânduri, cu cartea respectivă, că privirea „sare”, pe același raft, la o altă... „ artă”: „Arta de a-ți face datorii”, de Jaques- Gilbert Ymbert. Aceste cărți îmi creează o stare ușor hazlie, găsindu-mă într-o lume a artelor, într-o benzinărie, ca oricare alta. Și pornesc în căutarea unor cărți asemănătoare, după titlu, care să aibă ceva cu „arta”.  De necrezut cât de multe sunt. Nu doar cele șapte, recunoscute: literatura ( poezia ), pictura, sculptura, muzica, dansul, arhitectura, cinematografia. Astfel că am găsit alte două „Arta conversației”, de Tongue Fu, și de Alexander von Schönburg, pe lângă cea pe care o știam, scrisă de Ileana Vulpescu. Există categoria formării titlului cu genitivul: „Arta manipulării”, de Kevin Dutton, „Arta feminității”, de Theona Bălan, „Arta negocierii”, de Adam Grant, „Arta succesului feminin”, de Victoria Marinescu, „Arta rafinamentului” și „Arta simplității”, amândouă de Dominique Loreau, „Arta perfecțiunii”, de Michael Schur, „Arta divinației”, de Dan Seracu, „Arta comunicării”, de Jim Stovall și Ray H. Hull, „Arta relațiilor”, de Dave Kerpen, „Arta conectării umane”, de Priya Parker, „Arta conversațiilor imposibile”, de Peter Boghossian și James Lindsay, „Arta manipulării elegante”, de Christophe Carre, „Arta subtilă a conversațiilor mărunte”, de Dr. Carola A. Fleming, „Arta subtilă a seducției”, „Arta subtilă a nepăsării” și „Arta subtilă a disperării”, toate trei scrise de Mark Manson.

      Și „artele” nu se termină aici. Am mai aflat titluri de cărți, alcătuite cu prepoziția „de”, urmată, de obicei, de un infinitiv. Spre ilustrare, doar câteva exemple, pe lângă cel amintit, „Arta de a avea întotdeauna dreptate”: „Arta de a trăi frumos”, de prof. psiholog, Ani Cășărică, „Arta de a citi oamenii” ( corect, arta de a-i citi pe oameni, dar cine mai stă să respecte limba română? ), „Arta de a-ți face datorii”, punct de plecare al căutării mele, „Arta de a vorbi convingător”, de Dale Carnegie, „Arta de a fi liber”, de Nedra Glover Tawwab, „Arta de a trăi”, de William Hart, „Arta de a fi femeie”, de Svetlana Sauciuc, „Arta de a face curat în casă și în suflet”, de aceeași Dominique Loreau, amintită aici, la categoria titlurilor cu genitivul, „Arta de a iubi”, de Cristian Stan, „Arta de a le vorbi copiilor”, de Rebecca Rolland, „Arta de a citi clasicii fără reverență” ( ... de a-i citi pe clasici! ), de Sandra Newman, „Arta de a eșua cu succes”, de Amy C. Edmondson, „Arta de a relaționa”, de Robert Bolton, „Arta de a fi”, de Erich Fromm,  „Arta de a fi muzician”, de Radu Croitoru, „Arta de a gândi limpede”, de Rolf Dobelli, „Arta de a simți”, de Laura Tims, „Arta de a respinge un roman”, de Camilien Roy, „Arta japoneză de a trăi”, de Jo Peters, „Arta de a iubi”, de Don Miquel Ruiz, „Arta de trăi o viață de excepție”, de Jim Rohn, „Arta de a asculta”, de Michael Caine, „Arta de a-l asculta pe celălalt”, de Milton Cameron, „Arta de a trăi”, de William Hart, „Arta de a trăi singur”, de Francie Healey, „Arta de a trăi bine”, de Rolf Dobelli, „Arta de a reîncepe ”, de Fabio Rossini, „Arta de a fi fericit, Mic tratat de eudemonologie”, tot de Arthur Schopenhauer, ca și cea cu „de a avea întotdeauna dreptate, „Arta de a fi fericit într-o lume zbuciumată”, de Dalai Lama, „Arta de a călători”, de Alain de Botton, „Arta de a vedea”, de Arhim. Maximos Constas, „Arta de a spune nu cu conștiința împăcată”, de Jesper Juul, „Arta de a muri”, de Rob Moll, și chiar „Arta de a vinde Artă”, de S. N. Behraman.

     La capătul acestor arte, nu știu ce ar mai fi de spus.

     Nu am dat și numele editurilor care au tipărit aceste cărți, dar și ele sunt de luat în seamă. La multe dintre prezentări, sub diferite forme, reclame, recenzii, banderole, nu lipsește termenul de „best-seller”.

      Atâtea arte! Parafrazând o emisiune frumoasă și utilă, „Mașina timpului”, care nu și-a schimbat îndemnul, „Nu le vom ști niciodată pe toate, important e să-nțelegem ceva din viața asta!”, nu știu cât de artiști devenim citind aceste cărți, important este să înțelegem ce trebuie despre literatură. Iar benzinăriile sunt și ele bune „în vreme de restriște”.