Radu Salvan: DE (SPRE) TÂRGUL DE PURICI. Din ciclul ”Martor al Timpului Meu”

          Ultima zi a lunii iunie 2024. Bistrița - Oferta zilei - Târgul de Purici în Curtea Muzeului (generic).

          O zi caniculară ca și cele dinainte și ca și cele care vor urma.

          Record dupa record de temperaturi greu de suportat.

          Veneam dinspre Parc, unde te puteai ferii de zăpușeala care lovise orașul, străzile și pe cei obligați sau dornici de-a ieși cu sau fără treburi într-o zi de duminică.

         Pe traseu am oprit la o cafea ”deco”- cum spun cei tineri care o servesc reverențios (și atât).

        Am fumat o țigară pe terasa din fața cafenelei ”Zireto Caffe”, privind aceleași imagini de care îndraznesc să spun că m-am cam săturat de ceva vreme, dar care pentru alții decât mine pot fi interesante sau chiar notabile: Catedrala Gotică a orașului, turnul care deține un record, ce cred nu mai poate fi egalat, cel mai înalt din Transilvania, lanțul de coridoare boltite cu ogive numit ”Sugalete” (nimeni nu cunoaște etimologia acestei denumiri, chiar si cei care răspund de istoria orașului, și cred că așa va și rămâne. Apropo dacă cineva știe, rog prin instituțiile de profil să o facă cunoscută).

        Chiar în fața mea, clădirea Tribunalului Vechi al Bistriței, acum, urmare a nenumăratelor transformări (schimbări) devenită Politehnica din Bistrița, o surcursală a celebrei:  UBB Cluj- Napoca, iar în final privirea sa oprit pe șirul de clădiri vechi, remodelate de aerul firbinte de afară, ca într-un tablou impresionist.

      La ora 10 fix au sunat clopotele Catedralei, cu aceeași exactitate din fiecare duminică, amintindu-ne că nu trebuie să uităm de trecerea lui, a timpului și a istoriei.

         Dar oare ce mai poate avea în comun existența noastră de acum cu cea de dinainte? (desigur nu vorbesc de comunism)

            După toate acestea, am intrat în curtea Muzeului, la Târgul de Purici unde organizatorii, Clubul Lions te primeau într-o mare (mică) de uniforme galbene, cu sigla clubului, ghidându-te spre standurile expoziției.

          Erau standuri diferite cu produse diferite (sportive, ceramică, electronice, etc). M-am oprit la standul cu cărți chiar în spațiul de la intrare.

         De-a lungul celor 3 zile de Târg, au fost expuse și oferite cărți pentru toți cei interesați, indiferent de statut, vârstă, profesie, culoare, înălțime, etc. cum de altfel e și firesc să fie.

         În fața Mariei Sale Cartea, toți suntem egal așteptați iar dacă nu gândim așa, sigur că e important și necesar să fie așa.

        Cei ce se ocupau direct de oferta de cărti, erau tineri frumoși cu vârsta între 16-18 ani, vârsta de mărgăritar pe parcursul existențial.

        În relația cu ei am avut îndrăzneala să-i întreb dacă citesc și ce anume citesc?

        Sigur că citesc și au citit, numai că nu-și mai aminteau ce și când. Nume de scriitori ca Tolstoi, Balzac, Stendhal, N.Breban, M.Cărtărescu și operele acestora erau necunoscute. Reacțiile tinerilor la întrebările mele, erau total firești, nu am remarcat trac, sfială, nemulțumire, regret pentru aceste lipsuri.

       S-ar părea că vina pentru toate aceste neajunsuri e una generală, a tuturor.

       Nu am sesizat niciun sentiment de vinovăție individuală.

       În rest totul a fost gândit și executat în favoarea vizitatorilor (cititorilor) pentru ai mulțumii pe aceștia, astfel încât să plecăm convinși că Societatea Lions are și va avea principii solide umanitariste. Totul spre binele celor de lângă tine- adică – we serve- ce poate fi mai frumos?

      Chiar doresc să-i felicit sincer pe organizatori.

        Cred că așa se explică curba descendent valorică a prețului cărților: prima zi-3 lei/ buc; ziua a II-a- 2 lei/buc; ziua a III-a 1 leu/buc.

        Nicio carte nu va fi mai fericită (credința mea) decât cele care au plecat odata cu cititorul, iar gradul de fericire al cititorului va fi fost echivalentul invers al prețului din cea de a întâia zi, la cea de a treia și ultima.

          Până la urmă, Târgul de Purici poate primi o nouă semnificație astfel încât obiceiul puricilor de a sări dintr-un loc în altul l-ar putea imprumuta și cărților care sărind de la unul la altul s-ar putea (nu sunt sigur ) să crească numărul de cititori, ceea ce nu ar fi rău.

        Ei! Sunt gândurile si dorințele unui scriitor! Nu vă supărați pe el!

         Am plecat de la Târg cu cateva cărți, toate valoroase, însă la una din ele mi-a atras atenția, în mod special titlul cărții ” Na-ș vrea să mai fiu tânăr” de scriitoarea britanică Daphne Du Maurier.

         Chiar la ieșire o cugetare insista să o fac publică. Mi-a luat mult timp până să decid dacă să v-o împărtășesc și vouă. Iată că o fac.

         În condițiile de acum, chiar ”N-aș mai vrea să fiu tânăr”.

PS:

       Îi salut pe copiii Eva și Robert, cărora le mulțumesc pentru munca lor de aici și pentru gestul, de a-mi fi oferit o carte a marelui Tolstoi.

       Ei mă fac să cred în generația de azi și în cele care vor veni.

       Îmi permit un îndemn: Nu uitați copii (și nici voi ceilalți) că cea mai înaltă activitate umană e CITITUL, iar cel mai de preț lucru e CARTEA (vorba celui mai mare poet român contemporan Ioan Mureșan-Cartea de Poezie, în special).

Chiar și într-o lume ca aceasta.