Dragii și bunii noștri credincioși!

Duminica a doua după Rusalii este înscrisă în calendarul bisericii noastre ca fiind Duminica Sfinţilor Români, zi care ne oferă prilejul de a medita la viaţa şi faptele acestora. Să ne oprim pe scurt la câteva învăţături din viaţa Sfinţilor Români:

        Cine sunt sfinţii români. Privind calendarul Bisericii noastre strămoșești, constatăm că Dumnezeu a lucrat și  lucrează minunat în istoria umanității, chemând la sfințenie neamurile şi oamenii, indiferent de etnie, profesie, cultură, vârstă, căci El „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”.

Pentru că unicul neam binecuvântat de Dumnezeu să se fi născut creştin este neamul românesc.

        Cine sunt Sfinţii Români? Acei trăitori în vremurile în care unitatea statală părea un ideal greu de atins  şi care au contribuit la întărirea unității de credință și de neam a locuitorilor celor trei Țări Române. Unii, originari din Țara Românească, Transilvania sau Maramureș, se călugăreau și viețuiau în Moldova, sau invers. Alții au scris, tradus ori tipărit cărți de cult și de învățătură pentru „întreaga seminție românească”, punându-se astfel bazele limbii române literare, care a consolidat conștiința unității de neam.                               

      De ce trebuie să îi cinstim pe toți sfinții români? Pentru că ei au trăit, s-au rugat, s-au jertfit, pe teritoriul patriei noastre începând de la formarea poporului român și până în prezent. Ei sunt dovada incontestabilă a existenței noastre aici, de la formarea poporului român și până în prezent ca rezultat al încreștinării strămoșilor noștri încă din perioada apostolică. 
Ei sunt cei ce se roagă lui Dumnezeu pentru neamul nostru și, după cum spune Sfânta Scriptură, vor fi prezenți la judecata neamurilor alături de Sfinții Apostoli. Îi cinstim pentru că ei ne sunt modele de viață și călăuză în împărăția Cerurilor și prin ei învățăm să ne iubim neamul și biserica neamului, să ne jertfim pentru aceasta, așa cum au făcut-o ei.

      Lor trebuie să le fim recunoscători că azi avem o credință dreaptă, că vorbim limba română și că nu ne-am pierdut identitatea deși am avut și poate mai avem o istorie zbuciumată. Apoi putem spune că îi cinstim pentru că chipul lor luminos dăinuie în veci și mulți dintre ei au sfinte moaște, ca o mărturie a învierii  lor împreună cu Hristos.

                Curajul  și demnitatea sunt căi ale sfințeniei. Pentru că încercările de catolicizare a românilor din Transilvania a avut darul, ca şi comunismul, de a umple cerul de sfinţi, mucenici şi martiri –( A. Papacioc).

Atanasie Todoran, fecior de ţărani liberi din Bichigiu de pe Sălăuţa, înrudit cu familia pr. Coşbuc, militar de 104 ani, este cel care spune: „În pământ de m-or băga/ Nu mă las de legea mea./ Asta-i legea lui Hristos/ Sloboziţi puştile jos…”.Prin exemplul de demnitate  putem să învăţăm  așa cum sfântul Ioan Gură de Aur arăta:,,Acolo unde este sfințenie este și curaj”.

Este cel care se opune episcopului unit să intre în Biserică: „De unde eşti? – De la Blaj. – Dacă eşti de la Blaj şi împărăteasa ţi-a dat domeniu, du-te acolo, stai liniştit şi nu ne mai tulbura pe noi în credinţa noastră”.
Este cel care, atunci când copilul i-a fost bolnav, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii lui cu azimă, zicând:,, Români punturile pentru noi sunt moarte veşnică’’.

Părintele Virgil Gheorghiu spune că în marele sinaxar a lui Dumnezeu toţi avem „un loc vacant”, dar depinde de fiecare dintre noi dacă ne-am străduit să ni-l ocupăm.  

Apropindu-ne de încheiere să ne oprim la câteva versuri şi pagini de Acatist închinate Sfinţilor Români:

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,  Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.  De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi, Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Bucuraţi-vă, odrasle ieşite din sfânt popor;
Bucuraţi-vă, icoane din casa românilor;
Bucuraţi-vă, toţi care v-aţi dus viaţa filocalic;
Bucuraţi-vă, voi raze aprinse din foc rusalic;
Bucuraţi-vă, sfinţi ai noştri, la Hristos mijlocitori;
Bucuraţi-vă străjerii de ţară ocrotitori;
Bucuraţi-vă; potire-n care se păstrează apa vieţii;
Bucuraţi-vă, nectarul din florile dimineţii;
Bucuraţi-vă, eroii ce-aţi apărat România;
Bucuraţi-vă, că prin sânge aţi sfinţit mai toată glia;
Bucuraţi-vă, toţi sfinţii unui neam evlavios;
Bucuraţi-vă, prieteni, sfinţi aleşi ai lui Hristos.

VĂ DORESC SĂ FIȚI BINECUVÂNTAȚI ȘI SĂ NU UITĂM CA SUS SĂ AVEM INIMILE!

Pr. Vasile Beni