Meditaţie la Duminica a doua după Rusalii (a sfinţilor români-)

Curajul şi demnitatea sunt căi ale sfinţeniei
Sfinţii martiri năsăudeni şi sfântul Constantin Brâncoveanu şi-au dat viaţa pentru credinţa ortodoxă

Pe toţi sfinţii români, cunoscuţi şi necunoscuţi, Sf. Sinod a hotărât să-i sărbătorim a doua Duminică după Rusalii. Nu-i lipsit de interes faptul că anul bisericesc începe pe 1 septembrie cu sărbătoarea Sf. Dionisie Exigul sau Dionisie cel smerit, care s-a născut în Dobrogea.
El este „Părintele erei creştine”, iniţiind numărătoarea anilor de la „Naşterea Mântuitorului şi nu de la întemeierea Romei” (ÎPS Andrei – Drept învăţând cuvântul adevărului Tău, p.211).
Biserica a rânduit ca în această duminică să fie pomeniţi toţi sfinţii români care au ştiut că prin „nealterarea legii şi a limbii, precum şi prin păstrarea dreptei credinţe” pot deveni nemuritori în memoria vie a Bisericii şi a neamului românesc.
Pământul românesc a fost sfinţit de sângele martirilor din primele secole.
B.P. Haşdeu, văzând numărul mare de sfinţi ortodocşi, greci şi slavi, îşi mărturisea regretul că nu avem şi noi, românii, până atunci sfinţii noştri canonizaţi, aşa cum citim în Pagini de Acatist: „Tu, Românie, ţi-ai ascuns cu smerenie pe sfinţii tăi”.
În această duminică îi cinstim pe:cuvioşi şi pustnici,pe martiri , pe cei ce au apărat legea strămoşească ,pe ierarhi.
În cele ce urmează m-aş opri asupra două sărbători înscrise în calendar a sfinţilor nu demult canonizaţi
1. Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bighigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu
Încercările de catolicizare a românilor din Transilvania a avut darul, ca şi comunismul, de a umple cerul de sfinţi, mucenici şi martiri – A. Papacioc.
Autorităţile austriece catolice au impus românilor ortodocşi catolicismul nu prin predici convingătoare, ci cu tunurile.
Sf. Martiri Năsăudeni au fost martirizaţi pentru că nu au vrut să se lepede de credinţa strămoşilor: „Atanasie Todoran a fost frânt cu roata, iar Vasile Dumitru Apopii din Mocod, Mani Grigore din Zagra şi Vasile Oichii din Telciu au fost spânzuraţi” (pr. N. Feier – Sfinţi români) Atanasie Todoran, p. 18).
Atanasie Todoran, fecior de ţărani liberi din Bichigiu de pe Sălăuţa, înrudit cu familia pr. Coşbuc, militar de 104 ani, este cel care spune: „În pământ de m-or băga/ Nu mă las de legea mea./ Asta-i legea lui Hristos/ Sloboziţi puştile jos…”.Aşa cum sf.Ioan Gură de Aur arăta:,,acolo unde este sfinţenie este şi curaj”Este cel care se opune episcopului unit să intre în Biserică: „De unde eşti? – De la Blaj. – Dacă eşti de la Blaj şi împărăteasa ţi-a dat domeniu, du-te acolo, stai liniştit şi nu ne mai tulbura pe noi în credinţa noastră”.
Este cel care, atunci când copilul i-a fost bolnav, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii lui cu azimă, zicând: români punturile pentru noi sunt moarte veşnică.
Este tras pe roată pe platoul mocirla din Salva.
Sfinţii Năsăudeni se pomenesc la data de 12 noiembrie.
Părintele Virgil Gheorghiu spune că în marele sinaxar a lui Dumnezeu toţi avem „un loc vacant”, dar depinde de fiecare dintre noi dacă ne-am străduit să ni-l ocupăm. 2)Sf.Constantin Brâncoveanu-cu cei patru fii ai săi-care se trăgea dintr-o familie de boieri şi care în 1688 a fost ales domn al Ţării Româneşti.Cei 26 de ani de domnie au însemnat o perioadă de mare strălucire culturală:s-au ridicat mănăstiri şi biserici,s-a terminat de tradus Biblia în limba română,s-au deschis tipografii.Dar toate aceste lucrări frumoase s-au sfârşit odată cu arestarea domnitorului în săptămâna patimilor din anul 1714,atunci când a fost dus la Constantinopol şi aruncat împreună cu întreaga familie în inchisoarea ,,celor şapte turnuri”.Li s-a făgăduit că vor fi eliberaţi dacă vor îmbrăţişa religia islamică,propunere pe care domnitorul a respins-o de la început.De aceea în ziua de 15 august a anului 1714,pe când împlinea 60 de ani ,au fost duşi cu toţii spre locul de osândă.Iar curajul de a-L mărturisi pe Hristos,l-au făcut pe Constantin Brâncoveanu să intre în rândul sfinţilor.Pentru că n-a fost pustnic,n-a făcut minuni.Pe Mateiaş o privire demnă şi o vorbă de curaj l-au făcut să devină sfânt:,,copii mei fiţi curajoşi ,am pierdut tot ce am avut pe lumea aceasta,să ne mântuim cel puţin sufletele,atât doar ne-a mai rămas”A urmat uciderea prin tăierea capetelor mai întâi a sfetnicului Ianache,după care au urmat cei patru copii:Constantin,Ştefan ,Radu şi Matei,iar la urmă însuşi tatăl,căruia I s-a mai cerut odată să se lepede de credinţa ortodoxă,el însă a răspuns:,,Facă Dumnezeu ce-o vrea/Nu mă las de legea mea/Să ştiţi c-a murit creştin/Brâncoveanu Constantin/Boier vechi şi domn creştin”
În încheiere zicem :
Morminte dragi lumină vie,
Sparte-ntruna an de an
Noi v-auzim curgând sub glie
Ca un şuvoi subpământean!
Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane,
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
Noi am făcut din voi icoane
Şi vă purtăm pe frunţi cununi.
Nu plângem lacrimă de sânge,
Ci ne mândrim cu-atâţi eroi,
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
Ci se cuminecă prin noi
(Imn morţilor – Radu Gyr)
Pr. Vasile Beni,