Duminica Sfinţilor Români

Pe toţi sfinţii români, cunoscuţi şi necunoscuţi, Sf. Sinod a hotărât să-i sărbătorim a doua Duminică după Rusalii. Nu-i lipsit de interes faptul că anul bisericesc începe pe 1 septembrie cu sărbătoarea Sf. Dionisie Exigul sau Dionisie cel smerit, care s-a născut în Dobrogea.
El este „Părintele erei creştine”, iniţiind numărătoarea anilor de la „Naşterea Mântuitorului şi nu de la întemeierea Romei” (ÎPS Andrei – Drept învăţând cuvântul adevărului Tău, p.211).
Biserica a rânduit ca în această duminică să fie pomeniţi toţi sfinţii români care au ştiut că prin „nealterarea legii şi a limbii, precum şi prin păstrarea dreptei credinţe” pot deveni nemuritori în memoria vie a Bisericii şi a neamului românesc.
Pământul românesc a fost sfinţit de sângele martirilor din primele secole.
B.P. Haşdeu, văzând numărul mare de sfinţi ortodocşi, greci şi slavi, îşi mărturisea regretul că nu avem şi noi, românii, până atunci sfinţii noştri canonizaţi, aşa cum citim în Pagini de Acatist: „Tu, Românie, ţi-ai ascuns cu smerenie pe sfinţii tăi”.
Îi cinstim pe:
a. cuvioşi şi pustnici – ex. Nicodim de la Tismana; Daniil Sihastru
b. pe martiri – ex. mucenicii de la Niculiţel; pe Constantin Brâncoveanu şi cei 4 fii ai săi…
c. pe cei ce au apărat legea strămoşească – Ştefan cel Mare; Atanasie Todoran
d. pe ierarhi – sf. Calinic de la Cernica; Sf. Pahomie de la Gledin
În cele ce urmează m-aş opri asupra celor două sărbători înscrise în calendar a sfinţilor nu demult canonizaţi, din judeţul nostru şi satele de unde aceştia au provenit, lucruri pe care le aflăm din cărţile părintelui profesor N. Feier – Sf. Cuvios ierarh Pahomie de la Gledin şi Sf. Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran

1.Sf. ierarh Pahomie de la Gledin

S-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, primind la botez numele de Petru.
Ajunge în Moldova, la mănăstirea Neamţu, se călugăreşte, la nici 30 de ani este numit stareţ al mănăstirii. Pleacă la Kiev, la Lavra Pecerska, unde îl cunoaşte pe Sf. Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic.
Este ales episcop de Roman (1707-1714), dar se retrage de bună voie la schitul Procov.
Fiindcă dl. Mihail Racoviţă nu-l agrea, a părăsit Procovul pribegind prin ţară şi străinătate, având parte de boală, trudă, scârbă.
A îmbrăcat marea schimă sub numele de Pimen şi se sfârşeşte departe de ţară şi de sihăstria lui, la Kiev. A trecut la cele veşnice în 14 aprilie 1724.
Sf. Sinod al B.O.R., în şedinţa din 14-15 noiembrie 2006, a aprobat canonizarea sf. cv. Ierarh Pahomie de la Gledin, având zi de sărbătorire pe 14 aprilie.
Proclamarea solemnă a avut loc pe 14 aprilie 2007, în localitatea Gledin.

2. Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bighigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu

Încercările de catolicizare a românilor din Transilvania a avut darul, ca şi comunismul, de a umple cerul de sfinţi, mucenici şi martiri – A. Papacioc.
Autorităţile austriece catolice au impus românilor ortodocşi catolicismul nu prin predici convingătoare, ci cu tunurile.
Sf. Martiri Năsăudeni au fost martinizaţi pentru că nu au vrut să se lepede de credinţa strămoşilor: „Atanasie Todoran a fost frânt cu roata, iar Vasile Dumitru Apopii din Mocod, Mani Grigore din Zagra şi Vasile Oichii din Telciu au fost spânzuraţi” (pr. N. Feier – Sfinţi români) Atanasie Todoran, p. 18).
Atanasie Todoran, fecior de ţărani liberi din Bichigiu de pe Sălăuţa, înrudit cu familia pr. Coşbuc, militar de 104 ani, este cel care spune: „În pământ de m-or băga/ Nu mă las de legea mea./ Asta-i legea lui Hristos/ Sloboziţi puştile jos…”.
Este cel care se opune episcopului unit să intre în Biserică: „De unde eşti? – De la Blaj. – Dacă eşti de la Blaj şi împărăteasa ţi-a dat domeniu, du-te acolo, stai liniştit şi nu ne mai tulbura pe noi în credinţa noastră”.
Este cel care, atunci când copilul i-a fost bolnav, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii lui cu azimă, zicând: români punturile pentru noi sunt moarte veşnică.
Este tras pe roată pe platoul mocirla din Salva.
Sfinţii Năsăudeni se pomenesc la data de 12 noiembrie.
Părintele Virgil Gheorghiu spune că în marele sinaxar a lui Dumnezeu toţi avem „un loc vacant”, dar depinde de fiecare dintre noi dacă ne-am străduit să ni-l ocupăm.
În încheiere zicem cu Radu Gyr:
Morminte dragi lumină vie,
Sparte-ntruna an de an
Noi v-auzim curgând sub glie
Ca un şuvoi subpământean!

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane,
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
Noi am făcut din voi icoane
Şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrimă de sânge,
Ci ne mândrim cu-atâţi eroi,
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
Ci se cuminecă prin noi
(Imn morţilor – Radu Gyr)
Pr. Vasile Beni,
Biserica Ortodoxă Coroana
Parohia Pogorârea Sf. Duh