Cornel Cotuțiu: Ignoranță ingenuă și uitare deliberată

        Am ezitat să dau tiparului notițe dintr-un jurnal de-al meu, din vremea „societății socialiste multilateral dezvoltate”. Doamne, ce silă îmi provoacă această sintagmă inventată de propaganda ceaușistă! Deopotrivă, reluarea unor secvențe din acei ani 80 românești nu mi-a stârnit zâmbete.

     Până la urmă, m-am convins pe mine însumi, că urmașilor noștri le pot fi de folos mărturisiri de genul celor care urmează; fie pentru a le cunoaște, fie ca palier de reper comparativ, de autosituare în condițiile socio-politice din vremea de azi.

     Deci, acum 45 de ani (după 10 ani de profesorat):

     „La facultățile care pregătesc cadre didactice ar trebui să se instituie un curs de preparare a conduitei profesorului de astăzi, din această zisă perioadă a dezvoltării multilaterale. Să li se spună viitorilor dascăli următoarele:

     * Nu vă faceți iluzii în ce privește satisfacții profesionale, căci, după doi ani de catedră veți ajunge la o stare de groasă decepție pentru condiția ce o ai.

     * Fiți calmi, antrenați-vă pentru un spor de rezistență nevrotică.

     * Contactul cu prostia, devenită fenomen de masă vă va produce silă ori, uneori, momente de haz.

     * Nu uitați că totul curge și străduiți-vă să acceptați, să înțelegeți că ați intrat în acea categorie de intelectuali pe care majoritatea parvenită o disprețuiește cel mai mult.

     * Țineți minte că aveți o profesie în privința căreia această majoritate parvenită , cu putere de decizie administratvă, crede că știe totul și veți fi tratați în consecință.

     * Pregătiți-vă pentru compromisuri zilnice; demnitatea profesională este un deziderat anacronic, desuet, hilar.

     * Nu vă zbateți să explicați parvenitului în ce constă menirea voastră de profesori; nu va înțelege că, indiferent de conjunctură - că suferi sau ești vesel -,  continui să fii profesor; că, stând la coadă pentru o pâine, sau făcând plajă pe malul râului, continui să fii profesor; că, admirând un peisaj, sau stând la masa de prânz, continui să fii profesor.

     * Dacă alții vor discuta despre profesia ta și va fi vreunul socotind că ești un parazit, că ai un concediu prea mare pentru cât timp porți catalogul, că nu ai motive să te plângi pentru salariul pe care îl primești, fii sigur că e unul dintre foștii repetenți, foștii abonați la examenele de corigență sau că și-a completat studiile (?...) la seral sau la fără frecvență, prin „pile” sau damigene.

     * Pregătește-te să fii considerat  ca un purtător de catalog, un semnatar în condică și un aparat care are capacitatea să audă o jumătate de oră (e drept, rar) și să vorbească mai tot timpul.

     * Înțelege, viitor profesor, că a pune o notă în catalog e cel mai ușor lucru de pe lume și, în momentul stupefacției parvenitului care nu pricepe de ce îi dai 4 și nu 6, nu uita că el gândește așa: Dacă cu aceeași gură poți zice „câine” și „pâine”, tot așa, catalogul poate suporta orice.

     Mda !... Acum câteva mii de ani latinii au făurit întrebarea „Quid prodest ?” Are prospețime și astăzi. Totuși, s-a schimbat... modificarea ?

                                                                                     Cornel Cotuțiu