Jocul de rol –eficient în dezvoltarea abilităților comunicaționale la preșcolari

Sistemul educațional formal este reprezentat printr-un cumul de acţiuni a căror finalitate este formarea personalităţii umane, capabilă să contribuie la progresul social. Elementul central al sistemului complex de acţiune educativă, pe care cadrul formal îl utilizează pentru formarea personalităţii umane, începând de la vârste timpurii, este munca, activitatea directă, cu vădite resurse formative.

Pe parcursul dezvoltării personalității lor, copiii simt nevoia de a vorbi, de a comunica celorlalţi ce au auzit și ce au făcut, ce au experimentat sau ce-au trăit. Conexiunile lor și conexiunile sociale se realizează mai bine atunci când au posibilitatea de a exemplifica și exersa ceea ce-și doresc să facă sau ceea ce ei au învăţat deja. Un suport și un mijloc pentru o astfel de învățare activă îl constituie jocul de rol.

Pentru ca preșcolarii să înțeleagă ce se petrece în jurul lor, pentru a comunica corect și pentru a se manifesta adecvat în relație cu ceilalți, primele exerciții încep în familie, apoi se continuă în grădiniță, într-un mod formal, și se completează informal, în celelalte medii socio-educaționale frecventate de copilul preșcolar. Baza învățării la această vârstă o constituie imitația și exersarea situațională, adică identificarea, conceperea și asumarea rolurilor. Modelul familial se completează cu modelele observate de preșcolar la grădiniță: modelul educatoarei, modelul colegilor, modelele din povești și povestiri și din viața cotidiană.

Când învăţarea se bazează pe o puternică dinamică motivaţională, care permite preșcolarului să realizeze o solicitare productivă superioară a forţelor sale intelectuale, se poate spune că activizarea devine într-adevăr eficientă pentru formarea personalităţii sale.

Activitatea din grădiniță bazată pe joc de rol este de o deosebită importanţă, deoarece permite activizarea elevilor, o necesitate impusă obiectiv din două considerente: pe de o parte, este cerută de obiectivele educaţionale ale sistemului de învăţământ, de societatea care are nevoie de un om activ, iar pe de altă parte, de dinamica şi energia specifică proceselor psihice şi activităţii copilului. Dorinţa de cunoaştere a copilului se manifestă de timpuriu, fiind o caracteristică a acestei perioade de vârstă. Cunoaşterea sănătoasă are nevoie de interacţiune, la această vârstă, dar și de exemple, iar cele mai bune exemple le găsim în povestiri (lumea imaginată) și în ceea ce se petrece zi de zi în jurul nostru (lumea reală).

Jocul de rol permite dezvoltarea gândirii critice la vârste timpurii și contribuie la dezvoltarea personalității preșcolarului, iar experiențele trăite prin jocul de rol sunt experiențe de viață, sunt provocări și surse inegalabile de învățare și, mai ales, de comunicare.

Deși specific copilăriei, jocul nu își poate fructifica valențele dacă este lipsit de modelul adulților. Adultul este prezent în jocurile copiilor fie ca personaj evocat, fie ca participant activ. Adultul este cel care valorifică întreaga bogăție de informație, precum și calitățile formative ale jocului prin activitatea sa directă de sugerare, sfătuire, stimulare a gândirii, oferind în același timp modelul de limbaj adecvat situației evocate în joc.

Educatoarea poate interveni, cu tact și talent pedagogic, pentru a stârni curiozitatea și entuziasmul copilului, pentru a stimula participarea verbală și intelectuală. Fiecare tip de joc desfășurat în grădiniță, dar fin acordat în sarcini și în materialul utilizat, poate activa potențialul creativ al preșcolarilor și la nivelul comunicării.

Eficiența metodelor de instruire crește dacă acestea răspund curiozității și interesului copilului. De aceea este necesar ca îmbinarea lor în procesul de învățământ să se facă pe un fond de problematizare permanentă și să asigure o învățare activă prin descoperire. O astfel de metodă eficientă pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor este metoda jocului de rol. Odată cu stimularea curiozității pentru cunoaștere se dezvoltă și abilitățile de verbalizare a experiențelor simulate.

Jocul de rol fiind o metodă derivată din psihodramă (metodă terapeutică creată de J. L. Moreno în 1921), urmărește, în principal, formarea modului de a gândi, de a simți și acționa. Toate acestea devin exprimate și prin limbaj, încă de la vârste timpurii.

Jocurile de rol sunt puternic influențate de mediul de proveniență, de rutinele, obiceiurile tradiționale și modalitățile de exprimare ale familiei. În jocul de rol, copiii trebuie lăsați să utilizeze limbajul care le este familiar. De exemplu, când se joacă „De-a familia”, copiii vor imita comportamentul și limbajul propriei familii. Treptat, educatoarea poate arăta și alte forme de comportament și de vorbire, utilizate în diferite situații: cum vorbește și se poartă un doctor sau conducătorul de tren, șoferul de autobuz, vânzătorul sau profesorul. Educatoarea poate interpreta o serie de situații care implică aceste personaje, fie jucându-le împreună cu copiii, fie utilizând păpuși sau imagini.

De asemenea, se poate iniția un joc de rol utilizând desene, fotografii, o carte, pentru a povesti întâmplări simple. Se discută cu copiii despre ce personaj ar dori să fie, precum și ce lucruri le-ar trebui pentru ca ei să interpreteze rolul personajului ales. Discuțiile trebuie purtate energic, vioi, pentru a impulsiona copiii. După aceea, aceștia pot fi direcționați la centrul „Joc de rol” iar educatoarea îi va observa, fiind pregătită să intervină dacă preșcolarii au pierdut ideile de la care s-a pornit sau dacă au intrat în impas.

Prin jocul de rol se pot introduce în comportamentul copiilor anumite conduite sociale, cum ar fi folosirea saluturilor, prezentarea unor persoane necunoscute. Educatoarea trebuie să intre în jocul copiilor și să exprime clar comportamentul pe care dorește ca ei să și-l însușească. De exemplu, când se îndreaptă spre centrul „Joc de rol”, educatoarea spune bună ziua, întreabă dacă este primită în joc, spune la revedere când pleacă.

Scopul principal în dezvoltarea abilităților de comunicare este de a-i ajuta pe copii să capete încredere în ei pentru a vorbi într-o situație de grup. Totodată, copiii sunt îndrumați pentru a învăța să asculte atunci când vorbesc alți membri ai grupului. Este o bună pregătire pentru o conversație reală, pentru dezvoltarea capacității de așteptare în schimbul de replici, depășindu-se astfel stadiul în care preșcolarii din grup vorbesc toți deodată.

După joc, copiii trebuie ajutați să-și amintească ce au făcut și să-și consolideze cunoștințele. Ca atare, copiii  pot fi întrebați ce ar dori să facă mai departe, fiind astfel obișnuiți cu o strategie de planificare, încurajați să gândească și să proiecteze acțiunile.

În fiecare joc pot fi intoduse rime, povestioare, cântece. Copiii vor fi implicați cerându-li-se să repete sunete, acțiuni, pantomime în cadrul jocului de rol respectiv.

Jocul de rol oferă o varietate de situații în care copiii primesc și transmit mesaje orale. Colțul căsuței, în care se desfășoară marea majoritate a jocurilor de rol, reprezintă mediul cel mai adecvat, iar telefonul de jucărie, cel mai potrivit instrument. Educatoarea propune un subiect (de exemplu, „De-a doctorul”). Jocul se desfășoară „acasă”, iar personajul care cade bolnav poate fi copilul, păpușa, cățelul, pisica, un vecin. Pentru a veni în ajutor pacientului, trebuie telefonat la doctor și la ambulanță. În așteptarea ambulanței, doctorul indică la telefon ce trebuie să se facă, ce prim ajutor trebuie să i se acorde pacientului, astfel că există în mod logic o repetare a secvențelor de transmitere-recepționare-îndeplinire a mesajelor.

În cazul copiilor mici, educatoarea participă mult la jocul lor, iar pe măsură ce copiii cresc și dobândesc noi cunoștințe despre lumea înconjurătoare, prezența ei devine din ce în ce mai puțin necesară. În sarcina educatoarei rămân însă supravegherea și intervenția ori de câte ori este nevoie pentru a stimula sau a repune pe direcție jocul respectiv.

Pe măsură ce copiii cresc, se poate crea posibilitatea unei multitudini de mesaje/ instrucțiuni. Pe lângă mesajele telefonice, educatoarea poate structura jocul cerând câtorva copii să fie pacienți, altora să fie asistente medicale și doctori. Copiii trebuie să se asigure că salonul este curat, că bolnavii sunt îngrijiți, li se dau medicamentele, sunt chemați în sala de tratament, sala de mese. Se pot crea multe situații pentru a-i deprinde pe copii cu receptarea și transmiterea/ îndeplinirea mesajelor/ instrucțiunilor.

Educatoarea trebuie să răspundă în primul rând solicitărilor societății de astăzi, de avansare pe scara modernismului, care conduc la schimbări și în modul de joacă al copiilor. Astfel, jocuri de rol de genul: „De-a familia”, „De-a mama”, „De-a grădinița” și-au mai pierdut din atractivitate, mai ales la grupele mari, în favoarea celor de genul: „Economiștii”, „Informaticienii”, „La gară”, „La bancă”, „De-a roboții”, „De-a stiliștii”, „Automobiliștii”.  

Jocul de rol dezvoltă în primul rând abilitățile comunicaționale, dar exersează și memoria, încurajează copiii să-și exprime singuri trăirile, ideile, chiar să utilizeze texte gata construite, urmărind socializarea, formarea spiritului de echipă, empatia.

Avantajele aplicării jocului de rol, ca strategie interactivă, în activitatea instructiv educativă îl recomandă pentru utilizare sistematică în activitatea educațională deoarece acesta are caracter formativ şi informativ, valorifică experienţa proprie a copiilor, le dezvoltă răspunderea individuală şi de grup, favorizează înţelegerea conceptelor şi ideilor, echilibrează efortul cadrului didactic şi al copiilor, stimulează motivaţia învăţării, determină copiii să caute şi să dezvolte soluţii pentru diverse situaţii-problemă, dezvoltă gândirea critică, logică şi independentă. Nu în ultimul rând, are contribuții importante la educarea simțului estetic.

Bibliografie:

Avram I., Catalano H., Someşan E. (2010). Instrucţie şi educaţie în şcoala contemporană. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă.

Bocoş, M., Catalano, H. (coordonator), (2008). Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, vol.I,  Cercetări acţiune. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.

Catalano H., Albulescu I. (2018). Pedagogia jocului și a activităților ludice, Editura Didactică și Pedagogică, București,

Catalano H., Albulescu I. (2019). Didactica jocurilor, Editura Didactică și Pedagogică, București

Prof. înv. preșcolar Ana Teodora Bota

Prof. înv .preșcolar Mariana Ștefania Liana Pop

Grădinița cu Program Prelungit Numărul 13 Bistrița