Metode și tehnici pentru dezvoltarea gândirii creative în educația timpurie

         Educația timpurie este iubire, iar iubirea se oferă din prima zi!

            Educația timpurie este modalitatea prin care copiii, în primii ani de viață, sunt învățați să se adapteze la cerințele mediului, bucurându-se de ajutorul părinților și al persoanelor pregătite pentru acest lucru. Având în vedere rolul educației în societate, pe lângă cadrul legislativ care marchează direcțiile de politică educațională în domeniul dezvoltării timpurii, există o serie de evenimente și actori la nivel național care contribuie la promovarea și orientarea preocupărilor spre cercetarea și formarea de specialiști în acest domeniu.

            Grădinița este, poate mai mult ca oricare instituție de învățământ, expusă exigențelor prezentului. Ea trebuie să se adapteze rapid schimbărilor sociale pentru a putea pregăti indivizi adaptați lumii în care trăiesc și capabili de a face față constrângerilor și provocărilor unei societăți complexe, cum este cea a secolului XXI.

            O modalitate eficientă de implementare a metodelor și tehnicilor inovatoare de educație timpurie în grădiniță este prin crearea unui mediu de învățare flexibil și adaptabil. Sălile de grupă pot fi amenajate într-un mod care să permită copiilor să exploreze și să interacționeze liber cu materialele și cu ceilalți copii.

            Gândirea creativă presupune generarea de idei valoroase și originale și poate fi aplicată nu numai în contexte legate de exprimarea imaginației, cum ar fi scrisul creativ, pictatul, ilustratul, muzica sau teatrul, ci și în alte domenii în care generarea de idei este funcțională pentru investigarea unor chestiuni, probleme sau preocupări la nivelul întregii societăți. Atunci când copiii își antrenează o gândire creativă ei își descoperă și dezvoltă potențialul. Grădinițele joacă un rol important în formarea armonioasă a competențelor copiilor, competențe esențiale pentru viața de zi cu zi. Gândirea creativă este un element valoros care sprijină învățarea, ajutând copiii să interpreteze experiențele și informațiile în moduri noi și semnificative din punct de vedere personal, chiar și în contextul obiectivelor formale de învățare.

            Cadrul propice de manifestare şi de stimulare a potenţialului creativ este jocul. Jocul de construcţii imită şi reproduce modele, în acelaşi timp adaugă elemente noi date de emoţiile şi dorinţele copilului. Cadrul propice de manifestare şi de stimulare a potenţialului creativ este jocul. Jocul de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană reproduce modele de comportamente oferite de adulţi. În aceste jocuri se folosesc obiecte cărora li se dă semnificaţii reale, dar şi semnificaţii proprii.

            Jocurile care contribuie la dezvoltarea creativităţii sunt: jocuri de cuvinte, compunere de ghicitori, de rime, poveşti create, titluri de poveşti, de tablouri, schimbarea finalului. Prin acestea se dezvoltă imaginaţia, puterea de a crea imagini şi de a le transmite. Preşcolarii creează imagini, combină informaţia, imaginează pornind de la poveştile, tablourile, filmele auzite şi văzute. Jocul cu cuvintele, cu rimele din folclorul copiilor este un material valoros pe care îl exploatăm cu succes.

            Strategiile de învăţare interactivă stimulează participarea preşcolarului la acţiune, îl ajută să socializeze prin munca în echipă. Metoda activă „Explozia stelară” are drept scop obţinerea a cât mai multor conexiuni şi aspecte, provocând copiii să formuleze întrebări. Se stabileşte tema şi se pun întrebări în legătură cu ea: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Întrebările iniţiale pot genera şi altele ca răspunsuri inedite. Un alt exemplu de metodă activă este ,,Pălăriile gânditoare”, metodă interactivă de stimularea a creativității preșcolarilor, care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă, respectiv alb, roșu, galben, verde, albastru și negru.

            Alte metode care stimulează creativitatea sunt: „Predarea-învăţarea reciprocă”,   „Tehnica Lotus” , „Schimbă perechea” , „Brainstorming”. „Tehnica viselor” mai este numită şi tehnica visării cu ochii deschişi. Copilul îşi lasă imaginaţia să lucreze şi apoi exprimă cum îşi închipuie aspecte proiectate în viitor: „Oraşul meu” , „Casa mea” , „Eu când voi fi mare” , „Prietenii” , „România” . Solicită imaginaţia prin proiectarea de situaţii comparabile cu cele reale, existente. Copiii sunt împărţiţi în grupuri de câte 4-5. Povestitorii („Compuneţi o mică poveste sau câteva propoziţii”); constructorii („Construiţi cartierul vostru aşa cum va arăta când veţi fi voi mari”); plasticienii („Colaj sau pictură”). Copiii colaborează în grup. Educatoarea stimulează copiii în funcţie de inteligenţa manifestată. Se bazează pe teoria inteligenţelor multiple. La final, copiii prezintă rezultatele şi explică ce au lucrat.

            Prin urmare, avem nevoie de profesioniști și colective pedagogice, capabili să se auto-mobilizeze, în vederea atingerii obiectivelor instruirii, inspirându-se, însuflețindu-se pentru un efort permanent și de durată, în realizarea activității planificate. Aceștia sunt profesioniștii competenți ai secolului XXI, care înțeleg și știu să interpreteze schimbările, relațiile interpersonale și de colaborare, valorizând într-o mult mai mare măsură, decât în trecut, cunoașterea și spiritul inovator.

            Educatoarea trebuie să realizeze o adevărată ,,tablă de valori morale” bine motivate teoretic, astfel încât judecata copiilor să găsească oricând un fundament serios în motivația respectivă.

Bibliografie:

1. Elena Rafailă, ,,Educarea creativităţii la vârsta preşcolară” Editura Aramis;

2. Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, ,,Metode interactive de grup” Editura ARVES;

3. Revista Învăţământului Preşcolar nr.1-2/ 2008 M.E.C.T.

4. Revista Învăţământului Preşcolar nr.1-2/2005 M.E.C