Laura C. Munteanu: Căutătorii de "comori" ai micului nostru burg

În această dimineață, de la ora 5:20, pe strada Andrei Mureşanu (şi nu doar... probabil) se aude din nou, sunetul speranței. Nu, nu al ploii mult aşteptate, ci al sacilor cu sticle de plastic, târâți de-a lungul trotuarului, de către un vesel şi norocos căutător de "comori". Liniştea zonei este întreruptă la ora asta, doar de acest înfocat proaspăt ecologist, (fără ştirea lui). În peisajul urban matinal, această scenă nu poate provoca decât zâmbete! Îl urmăresc din balcon cu privirea şi mă gândesc la consecințele (în sfârşit) pozitive, ale unei decizii comerciale, de fapt! Ne mirăm, pentru că se întâmplă rar un astfel de fenomen. Probabil mi-a simțit privirea, deoarece m-a privit şi el şi mi-a zâmbit. L-am salutat cu "bună dimineața" şi mi-a răspuns. Vocea şi tonalitatea lui, trădau bucurie şi speranță. Nu bucuria provocată de salutul meu. Ci bucuria provocată de cei doi saci plini cu peturi. Astăzi va avea o zi bună. El va avea bani de mâncare, țigări, poate o bere... ce-o vrea el. Iar noi, un trotuar şi un parc (Lama), fără peturi. Încă se aude fluieratul lui. Doar el şi păsările, se aud. Mă întorc din balcon zâmbind, spunându-mi în gând ,,un bistrițean necăjit, azi va fi fericit!" Un început de zi... promițător! Dacă s-ar păstra şi răcoarea de dimineață, am fi poate fericiți şi noi... restul! ,Fericirea stă în lucruri mici". O fi de bine?

Laura C. Munteanu

Comentarii

26/07/24 19:08
prof.Vasile Găurean

Văd și eu adesea astfel de oameni sau pe cei care adunî niște fier uitat și nu mă pot abține să mă caut în buzunar pentru a le suplimenta și din parte-mi , cu o picătură, vieții amare de care au parte. Evident,, surâsul doamnei Laura face mai mult, fiindcă merge la sufletul celui necăjit.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5