Bucuriile cititului

Nu am început să citesc de la trei ani, nu citeam Jules Verne pe clasa a doua (trebuie să recunosc că nu mi-a plăcut niciodată Jules Verne), nu-mi petreceam orele libere citind bibliografia primita de la doamna învăţătoare....

Şi, totuşi, undeva pe parcurs am prins pasiunea cititului. Aproape tot timpul am avut permis de bibliotecă, chiar la patru biblioteci diferite pe parcursul facultăţii. Or fi fost de vină profesorii, doamna învăţătoare, trista Facultate de Istorie? Or fi fost de vină întâmplările copilăriei şi adolescenţei? Cine ştie? Cert e că pe CV-ul meu, la Hobby-uri, apare, primul in lista, cititul.

Ei bine, astăzi o să vă povestesc despre o carte recent descoperită, primita cadou de la sora mea. Cartea se numeşte "Bucuria Trecutului" şi este scrisă de dr. Alexandru Mircea Munteanu. Trebuie să recunosc că m-am pus pe citit cu ideea preconcepută (formată de patru ani de Facultate de Istorie) că este încă o carte despre trista perioadă a comunismului în ţara noastră, cu sute de date statistice, documente care să ateste faptele, cronologie dureros de exactă etc. Însă, chiar de la primele rânduri, m-a "prins": "A cunoaşte un om, a-i asculta povestea vieţii înseamnă a citi cu urechile un roman."

Am continuat să citesc interesată, povestea unei vieţi. Nu e ficţiune, nu sunt personaje imaginare, întâmplări absurde care nu au avut loc. Sunt absurdităţile perioadei comuniste: "[...] proprii părinţi erau învrăjbiţi împotriva copiilor, fraţii se suspectau între ei, neamurile se destrămau şi acţiunea de brutalizare a fiinţei umane începuse şi avea să se oploşească pe plaiurile noastre vreme îndelungată, stricând şi murdărind totul."

Citind "Bucuria trecutului" am avut impresia că stau de vorba cu doctorul Munteanu. Vorba este cea a omului cult creat înainte de comunism, logica este cea a intelectualului conştient de degradarea din jurul sau: "regimul comunist nu avea nevoie de minţi luminate, de oameni care gândesc, dimpotrivă, se simţea mai în largul lui daca-i ştia după gratii pe cei care ar fi putut demonstra logic că politica vremii este aberantă şi destructivă!"

Amintirile nu sunt în ordine cronologică şi totuşi am avut un oarecare sentiment că se leagă între ele şi asta mi-a plăcut. Cartea mi-a amintit de situaţiile tragi-comice prezentate atât de bine în filmele româneşti despre aceea perioadă ("A fost sau n-a fost?"; "Nunta mută").

Aşa că, putini cititori ai blogului, vă recomand aceasta carte cu căldură. Este povestea intelectualului oropsit în ţara sa pentru că îndrăzneşte să gândească de unul singur, povestea omului care are curajul să reînceapă totul de la zero, povestea părintelui care cunoaşte durerea pierderii unui copil, povestea străinului în ţara sa cât şi în ţara adoptivă.

Ia puneţi mâna şi citiţi!

Alina Tihăuan

Sursa: http://alinatihauan.blogspot.com/

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5