Părintele Alin Ciprian Cîndea: Recunoștința, terenul fertil al harului divin

Vindecarea celor zece leproși nu este doar o manifestare a milostivirii lui Isus, ci și o provocare adresată nouă tuturor: cum răspundem noi harului primit? Această întrebare transcende timpul și spațiul, chemându-ne la o introspecție sinceră.

Sfântul Augustin spunea: „Harul nu poate fi cumpărat; este darul lui Dumnezeu, oferit celor care, cu umilință, Îl recunosc.” Cei zece leproși au fost vindecați fără nicio condiție prealabilă. Dar ce a făcut diferența între samariteanul recunoscător și ceilalți nouă? Tocmai gestul de a se întoarce, de a-l recunoaște pe Dumnezeu ca sursa binefacerii, arătându-ne că recunoștința este actul prin care omul recunoaște iubirea gratuită a lui Dumnezeu.

„Recunoștința este o armă împotriva egoismului și a indiferenței”, ne amintește adesea Papa Francisc . Ceilalți nouă leproși, preocupați probabil să-și reia viața, au uitat că darul lor nu era doar o vindecare fizică, ci o chemare la o relație mai profundă cu Dumnezeu.

Domnul ne cheamă la o atitudine activă de reacunoștință, nu doar la un simplu „mulțumesc”. Cuvintele Sfântului Vianney, parohul din Ars, sunt revelatoare în acest sens: „Recunoștința nu constă doar în cuvinte; constă în a trăi o viață care reflectă darurile primite.” Samariteanul vindecat nu doar că a mulțumit, ci s-a închinat la picioarele lui Isus, recunoscând în El nu doar un vindecător, ci pe Domnul Vieții.

Această recunoștință transformatoare ne invită să ne examinăm propriile vieți. Când a fost ultima dată când am oferit o rugăciune de mulțumire, nu doar pentru marile binecuvântări, ci și pentru micile daruri zilnice? Nu ne amintește Isus că „cine este credincios în cele mici, este credincios și în cele mari” (Luca 16,10)?

Atunci când suntem recunoscători, inimile noastre se deschid spre alte daruri, iar viața noastră devine o mărturie vie a iubirii lui Dumnezeu. Harul este ca o ploaie; recunoștința este solul fertil care îl primește și îl face roditor. Recunoștința deschide calea spre întâlnirea cu Dumnezeu și spre iubirea față de ceilalți, transformând harul primit în binecuvântări pentru noi și pentru cei din jur.

Să trăim, așadar, cu inimi recunoscătoare, lăsând harul lui Dumnezeu să rodească în viețile noastre și să aducem lumii mărturia unei iubiri care nu uită să mulțumească.