O stare de pace

Poezia poate fi, în aceste timpuri de alternanță între pandemie și războaie, un adevărat leac pentru spiritualitatea umană. Ea a fost, mereu și mereu, izvorul de la care și-au astâmpărat setea de cunoaștere și de viețuire în și întru Cuvânt cei ce au căutat Adevărul. În această ordine de idei, am putea afirma că Poezia poate aduce o resetare a gândirii umane spre ceea ce reprezintă renașterea spirituală și a identității omenești. Ea ne poate îndruma spre ceea ce este Frumos, Bine și Adevăr. În această linie se prezintă și acest volum de versuri al doamnei profesoare Nadia Urian Linul, sugestiv intitulat Ție viața ți-o închin! care ne invită să pășim pe calea de reîntoarcere acasă, spre Dumnezeu, redescoperindu-ne firea noastră teandrică.

Deși alege varianta clasică a versului cu metrică, muzicalitate, păstrează o linie modernă a reinterpretărilor, anume o poezie a credinței exprimată în perspectivă contemporană. Avem de a face cu versuri de o bună calitate pentru ceea ce înseamnă credință, viață spirituală, religiozitate. Într-o lume plină de angoase, temeri, această poezie a credinței poate fi leacul necesar. 

Acest drum al credinței descris de doamna Nadia Urian Linul în prezentul volum este, de fapt, o cale a cunoașterii, plină de speranțe, năzuințe, încredere. Totul se îmbracă în haina frumoasă a Poeziei, radiind lumină, iubire și speranță. 

Lecturarea acestui volum de versuri Ție viața ți-o închin! conferă o stare de pace pe acest drum al luminii spirituale. Este interesant cum poate construi poeme care deschid porți în uitare și ne fac să ne reamintim de ceea ce este necesar și vital existenței noastre, anume calea spre Dumnezeu. Uităm prea repede în bine și în această lume a oportunităților și a dezvoltărilor rapide de ceea ce este cu adevărat important, de noi și de relația noastră cu Dumnezeu. Doamna Nadia Urian Linul vine ca să ne aducă aminte, cu acel tact frumos de profesoară că ne-am pierdut de pe calea luminii întru cele ce sunt ale consumerismului, a egocentrismului, a plăcerilor de tot felul. Poezia domniei sale este una a recunoașterii modelului celest ce ne apropie de Sfinții Îngeri și ne face să singurul loc cu adevărat pe care îl putem numi acasă este Dumnezeu și casa Sa, Raiul ceresc, spre care cu toții ar trebui să tindem.

Autoarea ne face să realizăm că nu este o cale ușoară ceea ce ne așteaptă, punctând într-un motto al volumului faptul că: „Poezia mea e cântec și durere și rugă înălțată către Cer”. Deci nu ne așteaptă o cărăruie cu un covor roșu sau pavată cu aur, ci este acea cale a străbunilor cu pământ și piatră, cu spini și durere, cu încercări, precum în vechile basme românești, dar care duce la Palatul Ceresc, la Grădina Edenului, unde ne așteaptă fericirea veșnică. Modelul Crucii rămâne cheia ce ne va deschide poarta Împărăției Veșnice. Fără a avea acea cruce personală îndeplinită prin lucrarea noastră nu vom putea păși întru Lumină. 

Calea este Cuvântul, iar împlinirea ei este întru rugăciune și dedicare aleasă Căii Crucii. Iar rădăcinile noastre rămân veșnic strămoșii. Memoria lor ne oferă identitate și puterea de a merge mai departe.

Modelul matern este văzut de doamna poetă ca fiind Maica Domnului, care cu grija sa maternă ne orânduiește fiecăruia un loc în ceruri, desigur, dacă păstrăm această cale sfințită a Vieții și nu a căderii. Putem să fim învingători întru Lumină și să devenim, la rândul nostru, modele pentru urmași. 

Interesant apare modelul părintelui Arsenie Boca, o lumină ce străjuiește frumos Transilvania și România: „Părinte ARSENIE BOCA,/ Sfinte bun, al nost părinte,/ în genunchi venim la tine,/ să străbatem din nou drumul/ Rugăciunii, ce ne ține!// .../ Peste creștet, pune-ți mâna,/ răul tot îl depărtează.// De acolo, din mormânt,/ Te rugăm, TU ne veghează!/ Căci biserica din suflet/ nu se poate dărâma./ Și-mpreună, ne pricepem,/ mai sus, a o ridica.”.

Sunt amintite și tradițiile noastre sfinte românești cu colinde și colindători, cu datini strămoșești de Anul Nou, de Sfintele Paști ca un timp al renașterii omului căci întreaga noastră viață se perindă între misterul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și misterul Învierii Domnului Iisus Hristos. În această perspectivă a timpului haric rodește prezentul volum.

Nadia Urian Linul ne aduce în mințile, în sufletele, în casele noastre, prin prezentul volum luminos intitulat Ție viața ți-o închin!, o Poezie aleasă a credinței, cu tâlc, cu expresivitate, punându-și tot duhul întru ceea ce este o esență profetică spre revenirea noastră întru cele ce sunt ale Cuvântului și Mântuirii!