Andrei Marga: Integrarea naturală a inteligenței artificiale

  În mediul intenselor discuții internaționale asupra inteligenței artificiale, profesorul Andrei Marga dă o examinare cuprinzătoare și adusă la zi a inteligenței artificiale din perspectiva integrării ei în inteligența naturală a oamenilor. Cartea Inteligența artificială și condiția umană (Editura Meteor Press, București, 2025, 352 p.) a profesorului clujean este precedată de Prefață, pe care o reproducem, împreună cu coperta cărții.

     ”Istoria înaintează irepresibil și, odată cu ea, viețile oamenilor și ale celor din jur, dar înregistrează praguri ce suscită noi și mari interogații. Unul dintre aceste praguri este emergența „inteligenței artificiale” –  evenimentul cel mai bogat în învățături și răsfrângeri survenit de la formularea teoriei relativității și a mecanicii cuantice, odată cu Einstein și Max Planck, încoace.

        Numai că acest prag este nu numai unul în cunoaștere, ci și în tehnologie și, mai mult, unul care repune chestiunile privind raportul dintre oameni și istorie și modifică existența umană. Emergența și expansiunea „inteligenței artificiale” este un fenomen științific, tehnologic, larg cultural cu vaste consecințe. Nimic din cultura socotită clasică nu rămâne neatins de „inteligența artificială”. Multe dintre cele trăite de oameni în societățile lor se schimbă profund.

        O condiție a „vieții izbutite”, care a alimentat tematic de la începuturi cultura, este cunoașterea realității în care se trăiește. Printre formele spiritului, filosofiei îi revine să asigure reflecția cuprinzătoare și să găsească repere orientării în lume. Azi ea are de lămurit fenomenul „inteligenței artificiale” spre a-l integra benefic în realitatea vieții umane.

        Am consacrat temei analize și reflecții ca unul care a cercetat logica și a predat logica și teoria argumentării și a participat la această integrare în țara noastră. În ultimul deceniu am resimțit datoria să articulez o concepție sistematică plecând de la observația lui Hegel că filosofia este timpul ei exprimat în gânduri și m-am concentrat asupra fenomenului digital. Pe calea conferințelor publice, intervențiilor ocazionale și comentariilor la scrieri reprezentative ale epocii am dat seama de ceea ce se petrece odată cu afirmarea „inteligenței artificiale” în relație cu condiția umană a epocii de față. Demersul meu continuă explorarea modernității din scrieri anterioare adăugându-i acum abordarea „inteligenței artificiale” și trăgând consecințe în construcția filosofică.

       Reunesc în volumul de față conferințe, articole, comentarii asupra relației dintre expansiunea „inteligenței artificiale” și condiția umană actuală. Păstrez forma inițială a materialelor, care a fost în mare parte cea a conferințelor publice, căutând însă să reduc la maximum inevitabile repetiții implicate de această formă și să  exprim sintetic concluzii.

       Volumul începe cu lămurirea condiției umane și listarea aspectelor sub care ea este afectată de expansiunea „inteligenței artificiale”, spre a putea face față modernității târzii și fenomenului științifico-tehnic și cultural cel mai profund care o marchează astăzi (I). Înaintez cu o privire cuprinzătoare a aspectelor de acut interes asupra acestui fenomen, pe care am desfășurat-o în două conferințe – la Iași (19 iulie 2024) și la Târgu Mureș (26 noiembrie 2024) – în care am abordat inteligența pe fondul delimitării ei în raport cu sensibilitatea, imaginația, intelectul, rațiunea printre facultățile cunoașterii, cu presupozițiile, răsfrângerile și implicațiile ei (II). Apăr ideea că, dezvoltând susținut „inteligența artificială” nu scade importanța „inteligenței naturale”, încât fac un pas mai departe în apărarea „inteligenței naturale”. Aceasta este prea mult încălcată în viața societăților actuale și dezavantajată de impresia după care doar „inteligența artificială” este dinamică, încât argumentez că logica ce organizează „inteligența naturală” a fost și este, la rândul ei, domeniu al regulilor, dar și al înnoirilor profunde (III). Pun în relief aici contribuția mea la această logică.

       O viață umană plină de sens uman nu se poate dispensa de „inteligența naturală”, dar nici de valorificarea „inteligenței artificiale” (IV). Caracterizez, în continuare, era digitală (V) și inițiative filosofice care s-au născut pe terenul ei și caută să o exploateze (VI) și examinez alternative de soluționare a marii provocări (VII) ce ne vine din partea „inteligenței artificiale”: ieșim din „de la sine înțelesul vieții noastre (Lebenswelt)” ca oameni sau izbutim să facem față schimbărilor științifice, tehnologice și culturale afirmându-ne umanitatea?

        Conturez răspunsul pozitiv apelând la preluarea realității fără fragmentări și restricții, depășirea „dateismului” și a „noului tehnocratism” și cultivarea minților libere. Acestea pot imprima destinului uman, oricare ar fi, direcția dorită recurgând la argumentarea care izbutește.

           În societățile timpului nostru suntem azi în primejdia sporirii nesiguranței, a erodării valorilor care au caracterizat de-a lungul multor secole umanitatea vieții oamenilor și a trecerii de la „societăți nesigure” la „societăți distopice”, iar filosofia este provocată să afle rezolvări. De aceea, cartea este nutrită de rezolvarea pe care o propun, ce constă în recursul la rațiune, diferențierea rațiunii în raționalități cu sens diferite și unitatea acestora asigurată practic de reflecția argumentativă. Aceasta este rezolvarea cea mai capabilă să integreze „inteligența artificială” într-o organizare a vieții ce fructifică umanismul și valorile modernității”. (Din Prefață, în Andrei Marga, Inteligența artificială și condiția umană, Meteor Press, București, 2025)