Colonel (retragere ) Ioan GAFTONE: Nevoia gândirii strategice

Cu toții urmărim cu atenție fenomenele și procesele cu care se confruntă lumea de azi. Istoria circulației ideilor în lume ne oferă posibilitatea de a anticipa posibilități, probabilități, tendințe etc. Între dezirabil, indezirabil și inevitabil este o linie foarte subțire. A înțelege fenomene și procese globale, regionale și naționale necesită pregătire și experiență îndelungată și numai după ce ai urmat scoală în acest sens.

Gândirea strategică este cea care îți oferă capacitatea de a descâlci rețeaua de provocări cu care urmează a te confrunta. În profesia mea, un planificator strategic se formează în aproximativ 25 de ani după un parcurs de carieră pe niveluri de comandă succesive și după pregătire postacademică pe niveluri de competență. Este exclus că școlile de vară să genereze competențe de analiză strategică.

Niciodată lumea nu a fost mai încâlcită că în zilele noastre. Societatea noastră este complexă și complicată din cauza crizelor multiple care se suprapun și ascund realitățile și raporturile de cauzalitate. Informațiile care ajung la decidenți sunt volatile, incerte, contradictorii, confuze, difuze și au un ritm năucitor. Suntem surprinși neplăcut de negocierile pentru a ocupa funcții strategice. Maturitatea unei societăți ar fi semnalată de refuzul unor politicieni de a ocupa funcțiile oferite pe motiv că nu se simt în stare să răspundă solicitărilor.

Eu la începutul oricărui mandat acord prezumția de buna credință tuturor indiferent dacă i-am votat sau nu. În democrație, voinței poporului nu trebuie să te opui. Nu poți distruge democrația pe motiv că vrei să o aperi. Constat totuși că decidenții politici acționează la nivel micro și nu strategic cum ar fi normal. Pe înțelesul tuturor, strategic înseamnă să evaluezi resursele societății; resursa umană, resursele materiale, contextul european, regional și global și să înțelegi rolul și locul fiecăruia în consolidarea interesului național. Deficitul care e pe buzele tuturor se înțelege strategic din felul în care resursele umane gestionează resursele materiale ale țării în context european și global. A avea resurse materiale : petrol, gaze, cărbuni, păduri, recolte mari, energie, zăcăminte nu înseamnă că suntem bogați. Valorificarea resurselor materiale în interesul națiunii duce la bogăția statului și de aici consecințele asupra vieții oamenilor. Politicienii țării pot sau nu gestiona resursele astfel încât să nu ajungem la riscurile generate de deficitul bugetar? Bogăția țării trebuie produsă și apoi distribuită correct, altfel se produc tensiuni sociale sau mârâituri și mușcături pentru nivelul celor rămași în exprimare la îndemnurile pentru vite.

Este limpede că deficitul se produce prin politici economice care favorizează scurgerea resurselor (lemn, sare, gaze, cereal etc.) spre alte țări care le valorifică superior și ni le vând scump. Vindem bușteni ieftin și cumpărăm scump mobilier, vindem grâu ieftin și cumpărăm scump aluat congelat. Dublăm prețul la gaze și luăm bani împrumut la dobânzi mari că să acoperim prin subvenții prețul consumului. Facem că țiganul din poveste: fură găina, o vinde pe băutură, vine acasă și se zburlește la țigancă pentru că nu a făcut mâncare.

Guvernului i se scurge bogăția printre degete și pedepsește pensionarii și alte categorii profesionale care așteaptă un dram de justiție sociala. Resursa umană cu putere de muncă a plecat din țară că nu poate aștepta până când politicienii vor gândi și acționa strategic. Cei care au rămas în țară nu beneficiază de consecințele unei gândiri strategice, nu sunt supuși unei pregătiri adecvate provocărilor viitorului.

Cum să gestioneze viitorul țării daca guvernul mărește TVA-ul la cărți? Marile culturi ale Europei nu depășesc 5 % TVA-ul la tipărituri. Regatul Unit al Britaniei și Irlandei de Nord are TVA 0 % la cărți. Până ieri, politicienii erau cu Europa în sus și în jos și acum cA în Caragiale: ”Lasă-ne cu Europa dumitale”. S-a reluat practica din campania electorală -înjurăturile. În loc să se transforme tensiunea electorală nocivă într-o tensiune constructivă, politicienii fac ce știu mai bine. Îmi vine în minte poetul grec Konstantinos P. Kafavis cu versurile poeziei: „Așteptându-i pe barbari”. La căderea Imperiului Roman de Apus, senatorii romani așteptau la porțile Romei sosirea barbarilor. Seara, neliniștiți au văzut că barbarii nu mai sosesc. Întrebarea pe buzele tuturor era: „Ce ne facem noi fară barbari?Erau și ei o soluție”.

 Acum mă întreb și eu ce se fac politicienii noștri dac[ nu vin rușii și dac[ nu ne mutăm în Africa? Se prăbușește, în acest caz, întreagă construcție argumentativă a politicii noastre dinainte și după alegeri.

Falia din interiorul societății e adâncă și largă și trebuie multă minte pentru a realiza coeziunea și pacea socială. Fară gândire strategică nu se poate face nimic de durată. Avem nevoie de părerile tuturor. Soluția are nevoie de gândire critică. Nu avem nevoie de unitatea rândurilor, ci de o direcție și un sens de efort strategic, pe termen lung. Avem nevoie de o gândire care să împletească criteriul ideologic european cu criteriul geopolitic global. A ne cantona la nivel european este limitativ, păgubos. A fi la masă cu marii actori globali e sănătos. Daca lipsești de la masa, poți fi în meniu. Confruntarea între varianta conservatoare și varianta progresistă a lumii este în curs de desfășurare. Miza acestei confruntări este cine vă modela viitorul lumii. Privim cu îngrijorare evoluțiile.

 Îmi păstrez optimismul știind că toate începuturile sunt grele și rezistența la schimbare e foarte greu de depășit.

Președintele Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere

Colonel (retragere ) Ioan GAFTONE