România şi dosarul energetic

Pentru toată lumea este limpede că energia este o resursa vitală, strategică şi că preţul ei se stabileşte pe criterii predominant geopolitice. Orice lucru prin care îţi impui voinţa asupra partenerilor şi ii determini să facă ce vrei, se numeşte armă. Sursele de energie, căile de transport şi distribuţie ale acesteia, au devenit arme, mijloace de constrângere sau surse de legitimare a puterii în relaţiile internaţionale.

Raportul Societăţii Academice Române (SAR) ne avertizează că rezervele de petrol şi gaze ale României vor fi consumate în 15 ani, în actualul ritm de exploatare.

Consumul de gaze naturale din anul 2009 a fost de 13,14 miliarde metri cubi, în scădere de la 15,47 miliarde în anul 2008. Pentru anul 2010, estimările indică un consum de 13,8 miliarde metri cubi, din care 72 % este consum industrial, 20 % cel al populaţiei, iar 8 % este consum tehnologic. La această dată sunt în discuţie construirea a două gazoducte South Stream şi Nabucco. GAZODUCTUL NABUCCO urmează a se construi sub coordonare austriacă, (OMV), cu participarea egală de 16,67 % următoarelor societăţi: MOL- Ungaria, Transgaz - România, Bulgargaz - Bulgaria, Botas - Turcia, RWE – Germania. Gazoductul ar trebui să urmeze traseul: BAKU, TBLISI, ERZUM şi ANKARA, (TURCIA) BULGARIA, SIBIU şi ARAD, (ROMÂNIA), UNGARIA, de unde se preconizează ramificaţii spre AUSTRIA, CEHIA şi GERMANIA. Traseul are cateva vulnerabilitati geopolitice:

1. De dincolo de Marea Caspică (TURKMENISTAN), gazul nu se poate transporta decât cu acordul Rusiei, deoarece frontierele în Marea Caspică sunt nelămurite.

2. Ca şi conducta Baku - Ceyhan, traseul va trebui să evite zona Nagorno - Karabach, zonă de conflict îngheţat de genul Transnistriei, (conflict intre Armenia si Azerbaidjan).

3. Traseul va trebui să evite Armenia, în conflict îngheţat cu Azerbaidjan şi neagreată de Turcia.

4. Traseul va trebui să ocolească Osetia de sud din Georgia (conflict îngheţat între Georgia şi Rusia).

5. Sursele de alimentare ale conductei sunt încă neclare.

GAZODUCTUL SOUTH STREAM urmează a se construi sub coordonare rusă împreună cu societatea italiană ENI, având participare egala de 50 %. Traseul va porni din Rusia, va trece pe sub Marea Neagră, prin România cu ramificaţii spre Grecia şi de aici, spre Italia şi Austria. De remarcat este faptul că terminalul austriac Baumgarten, a intrat în posesia societăţii ruseşti GAZPROM în proporţie de 50 %.

Sursele de alimentare a gazoductelor, capacitatea maximă anuală de transport a acestora, capacitatea de înmagazinare naţională, acţionarii majoritari, ca şi traseul pe care îl urmează reprezintă elemente de planificare strategică şi depăşesc nivelul gândirii pur economice în termeni de costuri şi se ridică la nivelul de abordare a securităţii naţionale. Din această cauză, aceste proiecte nu sunt economice, ci geopolitice. Menţinându-ne la nivelul gândirii strategice este necesar să ne punem următoarele întrebari:

1. Ce procent din consumul anual de gaze, la nivel naţional provine din import ?

2. Ce procent din consumul anual de gaze provine din producţia proprie ?

3. Ce capacitate de înmagazinare avem, raportată la consumul anual ?

4. De ce capacitate de a mări producţia proprie dispunem ? (exprimată în procente din naţional ?

6. Care este valoarea cotei de tranzit anual din totalul consumului anual ?

7. Ce prevederi contractuale avem de a mări cota de tranzit ?

La această dată importăm 20 % din consumul anual de gaze şi dispunem de 8 depozite cu o capacitate de înmagazinare de 10 miliarde metri cubi, deci aproximativ un an de consum. Finalizarea celor două conducte ar putea creşte procentul de import al României de la 20 % la 45 %, deci la aproape jumătate din consumul anual.

Gazoductul Nabucco va putea tranzita 31 miliarde metri cubi anual, deci aproape trei ani de consum la nivelul României, cu posibilitatea extinderii la 60 de miliarde.

Gazoductul South Stream va avea o capacitate de transport de 30 de miliarde metri cubi, aproape trei ani de consum ai României. Revin asupra ideii că asigurarea accesului la resursele vitale, este o problemă de securitate naţională şi trebuie să fie o chestiune de convergenţă transpartinică materializată în strategii, planuri şi obiective pe termen lung şi cu bugetare multianuală.

Iată, aşadar, că felul în care se rezolvă problema asigurării cu gaze la nivel naţional trebuie să fie transparentă, de interes general, unde societatea civilă trebuie să se exprime, doar şi pentru faptul că plateşte factura lunar. ÎN CONCLUZIE, pentru lipsa de voinţă a politicienilor de a normaliza relaţiile cu Rusia, fiecare dintre noi plătim cele mai scumpe facturi la gaze. Credeţi că primul ministru italian, Berlusconi şi fostul prim ministru german, Schroder, sunt stigmatizaţi de popoarele lor pentru relaţiile apropiate cu Rusia ? - sigur nu ! - dar ar fi căzut de la guvernare dacă ar fi fost puşi în situaţia de a plăti facturi mai scumpe la gaze. Vă mai aduceţi aminte, la noi ce trecere mare a avut întrebarea adresată lui Geoană - ce ai căutat la Moscova ? Vă mai aduceţi aminte de afirmaţia iresponsabilă a preşedintelui României, că Marea Neagra este lac rusesc ? Vă mai aduceţi aminte că iniţiativele româneşti cu privire la zona Mării Negre au fost torpilate de două state membre NATO - Grecia şi Turcia şi nu de Rusia. Rusia, cel mult ne-a ignorat pentru lipsa de viziune. Diplomaţia este "smart power" şi se face cu oameni de anvergura lui Titulescu, nu cu Bogdan Ionescu, iubitul europarlamentarei Elena Băsescu, sau cu Oana Bălan, fiica secretarului de stat la Ministerul Economiei (Maria Pircălăbescu) !

Pentru cetăţenii judeţului este de reţinut că doar 16 localităţi din cele 62 cât are judeţul sunt alimentate cu gaze naturale, ceea ce reprezintă 25 % şi dispunem de o reţea de distributie de 598,5 km. Consumul anual de gaze în judeţ este de

79.045.000 metri cubi, reprezentând 0,57 % din consumul la nivel naţional, din care 41.193.000 metri cubi pentru consumul casnic.