Pr. dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu: Gânduri de dincolo de ocean la Praznicul Schimbării la față

Iubiții mei,

Despre Praznicul Schimbării la Față s-a scris destul de mult în decursul timpului. Eu însumi am așternut pe-ntinsul foii, în repetate rânduri, gânduri cu privire la acest eveniment și mesajul său. Unele mi se par și acum actuale. Altele și-au mai pierdut parcă din vigoare. Ca atare, ceea ce vreau să vă pun la suflet nu este întru totul nou. N-am de gând să revoluționez subiectul. Ar fi un act necugetat din partea mea. Vreau doar să vă invit să privim ceea ce s-a întâmplat prin prisma câtorva accente. Pe baza unor termeni cheie.

Elementul central al Praznicului îl reprezintă, apodictic Hristos. Anturat de trei dintre ucenici, Li se revelează. Mai mult decât de obicei, căci orice întrevedere cu El era parte a unui plan atent ticluit al reliefării dumnezeirii Sale. Acoperit de lumină. Aidoma Paștilor, sărbătoarea de pe Tabor e una a luminii. Fiul lui Dumnezeu cel Întrupat strălucește. Nu din cauza lui Moise și Ilie. Deși ar avea motive să se bucure într-atât de prezența lor, încât să emane luciri greu de egalat. Din pricina faptului că își arată chipul divin. La sfat cu două dintre bornele Legii, cu doi oameni care au revoluționat concepția despre Dumnezeu și au fost călăuze unui popor ce începuse să orbecăie în întunericul idolatriei, El este privit de departe de corifeul cetei, Petru. Surprins, acesta ține, ca de obicei să-și exprime trăirile. Ar vrea eternizată clipa. Și-ar dori să stea mereu să-L privească pe Învățător sfătuindu-se cu cei doi mari eliberatori ai Poporului Ales. Simte că prezența Lui e una deosebită. Împlinitoare. De aceea, atunci când îi propune să construiască trei colibe, nu se pune la socoteală. Atitudinea lui vine să ne spună cel puțin trei lucruri interesante. Unu, că privindu-L pe Domnul, te împărtășești de o lumină care-ți umple sufletul de bucurie. Te hrănește și alungă orice grijă. Doi, atunci când simți prezența lui Dumnezeu, ea e una care te învăluie în iubire. Reușește să scoată din tine răul și să dea la iveală măruntul dram de iubire, colbuit și înnegurat de păcat, care mai constituie încă combustibilul esențial al ființei. Trei, atunci când iubești, nu te pui la socoteală. Pui pe celălalt în prim plan și pe tine bucură bucuria lui.

Iubiții mei,

Privind înspre tabloul extrem de expresiv al momentului sublim de pe Tabor, suntem și noi chemați să înțelegem și să aplicăm în viețile noastre câteva lucruri. În primul rând, mărturia Tatălui ne convinge că El e cu adevărat Fiul. În mod normal nu ar trebui să avem îndoieli. Dacă ele totuși există, se spulberă precum orice fărâmă de întuneric în preajma Luminii. Apoi, ne invită să înțelegem că e împlinirea Legii. Prezența lui Moise și Ilie vin să vorbească despre continuitatea dintre învățăturile lor și cea a Sa. Despre faptul că El reprezintă năzuința propovăduirii celor doi mari bărbați ai istoriei.

Există și câteva învățăminte de natură morală. În parte le-am enunțat deja. Întâlnirea cu Dumnezeu e una aducătoare de lumină, pace și bucurie. Descoperă în sufletul nostru iubirea și o activează, în cazul în care păcatul i-a șubrezit puterile. Atitudinea lui Petru ne-nvață apoi cum se pune în lucrare acest mare dar al dragostei. Prin altruism și punerea celuilalt în prim plan. Sus să avem inimile!

Vă îmbrățișează cu inima de dincolo de baltă, al dumneavoastră,

Maxim Morariu