Serbările Cetății Ciceului, la a 55-a ediție! Primarul Silviu Ciceu: E sărbătoarea sufletului nostru de comunitate

Daniel Suciu, vicepreședintele Camerei Deputaților, a participat, la cea de a 55-a ediție a Serbările Cetății Ciceului. Aici, tradiția merge mai departe, organizatorii - Primăria și Consiliul Local Ciceu MIhăiești și Asociația Folclorică Mugur de Dor - pregătind un eveniment care a îmbinat muzica, dansurile, istoria, momentele culturale și voia bună.
"Astăzi nu este doar sărbătoarea Cetății Ciceului, ci și sărbătoarea sufletului nostru de comunitate. Ne adunăm aici cu inimile pline de bucurie, cu respect pentru trecut și cu speranță pentru viitor. Ca primar al acestei comunități, simt o mare onoare să duc mai departe aceste serbări ale cetății și să păstrăm vii obiceiurile lăsate de străbuni.
Vă mulțumesc că sunteți prezenți și cu ajutorul dumneavoastră ducem mai departe mândria de a fi aici din umbra Cetății Ciceului. La mulți ani Ținutului Ciceului! La mulți ani comunității noastre!; a transmis primarul Sabin Ciceu.
"Cum au trecut anii! La începutul activității mele eram invariabil cel mai tânar din poză, mai ales când eram înconjurat de primari, iar acum, între Silviu Ciceu, Daniel Bugnar, Daniel Pop și Vasile Iuga, am ajuns eu decan de vârstă. Dar sunt mândru de ei, de entuziasmul lor și de cum își reprezintă comunitățile!", a scris deputatul Daniel Suciu, vicepreședintele Camerei Deputaților.
După Sfânta liturghie de la Mănăstirea Petru Rareș Vodă din Ciceu Corabia, a urmat un regal folcloric, desfășurat atât cât vremea a îngăduit, invitați speciali fiind Aurel Tămaș și Cristian Pomohaci.
***
Pe un deal vulcanic izolat din județul Bistrița-Năsăud, la 683 de metri altitudine, stă tăcută una dintre cele mai puțin cunoscute, dar fascinante cetăți medievale ale Transilvaniei: Cetatea Ciceului. Astăzi o ruină, cândva a fost un bastion impunător, o reședință domnească și chiar ultimul refugiu al unui domnitor învins.
Construită în secolul al XIII-lea, cetatea a fost inițial o fortificație a regatului Ungariei, ridicată strategic pentru a controla drumurile comerciale și accesul spre nordul Transilvaniei, inclusiv rutele spre minele de sare de la Dej. Prima ei mențiune documentară apare în jurul anului 1304, într-un context de dispute între nobilimea locală și coroana maghiară.
Destinul cetății se schimbă însă radical în 1475, când regele Matia Corvin o dăruiește domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, ca semn de recunoștință pentru sprijinul militar oferit. Cetatea Ciceului devine astfel o reședință moldovenească în inima Ardealului, un punct de sprijin militar, dar și politic. Sub Ștefan, cetatea este întărită: se ridică ziduri mai solide, se construiesc turnuri și se organizează o garnizoană permanentă.
După moartea lui Ștefan, cetatea rămâne în stăpânirea Moldovei. Va juca un rol crucial în 1538, când fiul său, Petru Rareș, este învins de otomani și aliatul lor transilvănean, Ioan Zapolya. Înfrânt și urmărit, Rareș fuge cu familia și câțiva boieri credincioși la Cetatea Ciceului. Se baricadează acolo și rezistă un asediu crunt de patru luni, condus de generalul Martinuzzi. Cu proviziile pe sfârșite, Rareș este nevoit să se predea, dar scapă cu viață și se retrage spre Viena. Va reveni pe tron câțiva ani mai târziu, însă cetatea nu va mai avea același rol.
După acest episod dramatic, urmează decăderea. În 1544, Dieta Transilvaniei hotărăște distrugerea sistematică a cetății. Se temea că va mai fi folosită de moldoveni sau de alți rivali. Zidurile sunt dărâmate, iar piatra este dusă de localnici pentru construcții sau folosită ca material de moară. În câteva decenii, cetatea devine o ruină.
De-a lungul secolelor, natura și oamenii au continuat să o șteargă din peisaj. Cu toate acestea, câteva fragmente de ziduri, unele de până la 8 metri înălțime, mai pot fi văzute și azi. Se disting urmele turnului de nord și ale porții, iar în 1927, un obelisc cu simbolul Moldovei – capul de bour – a fost ridicat pe platou, în amintirea trecutului glorios.
Poate părea un loc uitat, dar Cetatea Ciceului are o semnificație istorică deosebită: este singura cetate moldovenească aflată pe teritoriul Transilvaniei și a fost scena unor episoade majore din istoria românilor medievali. Aici s-au întâlnit, s-au aliat și s-au trădat domnitori, regi și episcopi. Aici s-a jucat, pentru o vreme, soarta Moldovei.
Astăzi, cetatea este clasificată ca monument istoric și a fost inclusă recent într-un program de promovare turistică prin PNRR. Se dorește digitalizarea, marcarea traseului de acces și includerea ei în Ruta Cetăților din România. În fiecare vară, în prima duminică după Ziua Adormirii Maicii Domnului , autoritățile locale organizează „Serbările Cetății”, un eveniment care readuce la viață poveștile uitate din piatra veche.
Chiar dacă rămășițele sale sunt modeste, Cetatea Ciceului rămâne un simbol al rezistenței, istoriei și mândriei unei regiuni care a stat mereu la confluența dintre marile puteri ale vremii. Și poate, tocmai pentru că nu mai strălucește ca odinioară, ruina ei ne provoacă imaginația – invitându-ne să descoperim ce s-a pierdut, dar și ce poate fi readus la viață.