Colonel (rtg.) Ioan GAFTONE: Achizițiile militare nu sunt opțiuni financiare, ci angajamente geopolitice

Există multe căi de a greși, dar cea mai frecventă este generalizarea. Uniunea Europeană este o structură complexă și complicată. A spune categoric că Uniunea Europeană este bună sau rea este fundamental greșit. Este o structură în permanentă schimbare, adaptabilă la noile împrejurări și provocări, uneori în pas cu timpul, uneori nu.  

Deciziile se iau având în vedere cetățenii Europei, nu națiunile. Membrii Parlamentului reprezintă cetățenii în ansamblu. De aceea deciziile Parlamentului European se nasc în urma votului dublu majoritar. Dacă se aduna 60% din națiuni și dacă acestea totalizează 60% din populația Uniunii, decizia se adoptă. Cei care rămân în afara acestor valori pot fi nemulțumiți. Comisia Europeana este guvernul Europei. Interesul celor peste 500 de milioane de cetățeni este promovat în aceste structuri. Interesele naționale sunt promovate de guvernele țărilor. Nu întotdeauna interesele UE coincid cu interesele națiunilor, așa cum interesul general al unei comunități nu coincide cu interesele individuale. De aceea sunt atribuții exclusive ale UE, atributii partajate și atribuții  exclusiv naționale. 

Există situații în care guvernarea națională nu identifică limpede riscurile și amenințările sau nu există consens sau majoritate pentru înlăturarea lor. În această situație, UE poate fi o pârghie de ajutor. Subliniez în argumentarea acestei idei ieșirea publică a Șefului Apărării, General Vlad Gheorghiță, în care a reliefat necesitatea înzestrării Armatei României. Atunci politicienii au sărit că arși spunând că ne aflam în situația depășirii competențelor de către Șeful Statului Major al Apărării. Politicienii noștri erau în eroare, orizontul lor de pricepere nu le dădea curs să înțeleagă că înzestrarea armatei în contextul geopolitic actual reprezintă a PRIORITATE și nu o OPȚIUNE FINANCIARĂ. Politicienii nu au înțeles că politica de securitate națională nu este o sumă de dorințe, ci realizarea acestor dorințe. În aceasta bâlbâială strategică am avut noroc cu Uniunea Europeană și cu NATO care au înțeles prioritatea înzestrării poate și din cauza fizionomiei luptei armate și a angajamentului tehnologic în războiul din Ucraina. Când semnalul vine din afara structurilor naționale, politicienii noștri se dovedesc slugarnici și câteodată amplifică riscurile și amenințările asupra țării. Acum politicienii nu își dau rând comunicând poporului interesul lor pentru înzestrarea Armatei și ajutorul pentru înarmarea Ucrainei. Nicio afirmație publică despre viziunea corectă a generalului.

 Pentru scuze trebuie demnitate și bărbăție. Cam târziu și cineva trebuie să răspundă pentru faptul că nu mai producem la Târgoviște oțeluri speciale, iar industria chimică nu mai poate produce elementarele pulberi.

Aluminiul nu se mai vede deși reprezintă al doilea metal utilizat  într-o economie sănătoasă. În ce privește achizițiile militare, politicienii cred că după bâlbâială negocierilor de peste zece ani pentru cumpărarea corvetelor, au înțeles că ACHIZIȚIILE MILITARE nu sunt OPȚIUNI FINANCIARE, ci ANGAJAMENTE GEOPOLITICE. Trebuie introduși în ecuație toți factorii și mai ales este nevoie de curaj pentru luarea deciziei în urma asumării riscului strategic și geopolitic. Ești în armonie cu cel de la care cumperi și în dezacord cu cel pe care îl refuzi. Dar așa sunt angajamentele geopolitice, viață trăita pe tăișul sabiei.