Pr. prof. drd. Alexandru Lazăr: Să devii, suflete, o colindă...

„Bucurați-vă căci vă vestesc vouă      mare bucurie care va fi pentru tot poporul!”    (Luca 2, 10)

Poate multe suflete din săptămâna aceasta care începe nu vor avea nicio colindă la ușă,  poate pentru unii există un fel de colindă, câțiva copii care merg și care repede încropesc un cântec pentru câțiva bănuți, pentru alții poate cântă cel mult un aparat de radio, un laptop, un telefon ... Pentru toți, în schimb, Dumnezeu vine în lume și ne cere nouă să devenim o colindă. Stăteam și mă gândeam ce înseamnă să devii o colindă, ce înseamnă să fii tu o colindă?

            Sigur, etimologic, putem vorbi de colindă ca despre o chemare. Cândva romanii strigau în fiecare lună ce sărbători sunt. Acestea erau numite calende. În momentul când tu devii colindă simți că nu mai poți să taci pentru că există o bucurie în tine care trebuie împărtășită. Acesta este creștinul profund, omul care se umple de atât de multă bucurie, încât fericirea îi radiază pe față. Sigur, pentru societatea contemporană, acest om nu înseamnă mare lucru pentru că nu este bogat, nu este televizat, nu se pot obține beneficii imediate de pe urma sa și totuși are o pace, o bucurie și o împlinire imensă în el. Acest om devine colindă. Colinda înseamnă să devii copil. Aici îl înțelegem pe Nicodim: „Cum poți să te naști din nou fiind bătrân?”(Ioan 3,4). Sufletește să fii copil, căci trupește nu mai poți! În Evanghelia după Luca, exact înainte de întâlnirea cu tânărul bogat care întreba cum se poate ajunge în Împărăția Cerurilor, Mântuitorul spune, vorbind despre copiii care veneau la El: „Cine nu va primi împărăția ca un copil, nu va intra în ea (Luca 18,15)”. Evanghelistul Matei, spre exemplu, a redat cuvântul cum a auzit: „Lăsați copiii să vină la mine, pentru că vă spun, cine nu se va întoarce și nu va fi ca unul ca aceștia, nu va intra în Împărăție” (Matei 18, 3). Evanghelistul Luca vine și spune că: cine nu va primi Împărăția Cerurilor ca un copil, nu va intra în ea. Așa încât avem drumul nostru duhovnicesc trasat între aceste două puncte: „Căutați mai întâi Împărăția cerurilor și toate celelalte se vor adăuga” (Matei 6, 33) și al doilea: Cum primești Împărăția cerurilor? Cine nu va primi Împărăția Cerurilor ca un copil, nu va intra în ea.

Dacă în sufletele noastre nu suntem copii, suntem niște oameni îmbătrâniți care nu se mai pot bucura, iar colinda vine să spună acest mesaj: Să te bucuri, suflete! „Bucurați-vă căci vă vestesc vouă mare bucurie care va fi pentru tot poporul!” (Luca 2, 10). Dumnezeu ne trimite pe pământ bucurie, dar noi nu suntem bucurie, nu suntem în colindă. Auzim probabil de un eveniment, citim pe undeva ce s-a petrecut, dar nu trăim bucuria Betleemului. Aceasta este marea problemă. Trăim sărbătorile ca niște momente de comemorare, însă nu de întâlnire. Iar unde nu este Hristos, acolo nu este sărbătoare, ci sărbătorire. Dacă noi trăim seara de colindă ca un moment de întâlnire cu Pruncul, imposibil este să nu fii bucuros, este imposibil ca în sufletul tău să nu te simți plin. Noi ne bucurăm atunci când ni se naște un copil, fie că este al nostru, fie că este al unui apropiat. Cu atât mai mult, cum să nu ne bucurăm de un Copil care ne deschide Raiul? Aceasta este colinda, aceasta este starea de bucurie. Atunci când ești plin de El.

Când primești Nașterea Domnului, atunci sufletul tău este lumină, este peșteră, este Betleem. În acel moment tu ești atât de împăcat, ești atât de profund, ai atât de multă lumină în tine încât nu o poți spune. Ești ție colindă. Tu te colinzi pe tine și prin aceasta îi colinzi Lui.

Trăim într-o lume în care tot mai puțin se colindă, iar colinda a devenit comercială, pusă pe tot felul de ritmuri, unii vorbesc despre manelizarea colindei. Dacă nu devenim noi colindă, sărbătoarea trece. Va fi doar o senzație în care știm că am mâncat bine și am avut câteva zile libere, apoi așteptăm Revelionul și începem din nou petrecerea. Și nu vom vorbi despre întâlnirea mea cu El, ci despre cu totul altceva. Crăciunul este sărbătoarea din viața ta, este sărbătoarea din casa ta. Nu cred că poate exista un Crăciun făcut departe, în diferite stațiuni, unde cineva ne face toate mofturile pe bani. Aici intervine fuga de tine, fuga din casa ta, fuga din sufletul tău. Colinda nu se poate rupe de Biserică. Crăciunul nu se poate rupe de Liturghie, de aici primim puterea colindei. Împărtășindu-te și în ziua de Crăciun, tu îl iei pe Hristos în ieslea ta, iar Hristos se pune. Creștinul de profunzime caută ieslea și devine la rândul său, iesle: pentru Hristos și pentru ceilalți.

Expresia "Merry Christmas" (Crăciun fericit/vesel...) înseamnă, de fapt, „Liturghie fericită”. În engleza veche, „Cristes Maesse” = "Messa lui Hristos", adică "Liturghia". Urarea vrea să spună: Vei avea un Crăciun fericit (vesel), cu adevărat, dacă vei participa la Sfânta Liturghie.

                                                                                                            Alexandru Lazăr

*** 

• Membru Academia Elitelor, Modelelor și Valorilor