Victor Știr: Bun, dar cu poporul român ce-ați avut?

Este aproape o regulă că marii conducători ai națiunilor provin din sedimentarea în timp îndelungat a vieții pe teritoriul unei țări. Burebista, poate alții înaintea lui, sunt concentrarea energiilor unor ținuturi întinse și a multor popoare care s-au așezat sub îndrumarea lui la un moment dat. Sigur, aserțiunea se poate contracara prin exemple, totuși, de găsit. S-ar putea spune - Napoleon nu este născut în Franța cu care s-a identificat geniul său, dar e aproape sigur că italianul din Ajaccio a concentrat aspirațiile consângerilor săi care nu au mai ridicat un comandant militar de calibru de pe vremea Imperiului Roman. Ori dacă există unul, faima sa nu a ajuns până la noi.

Evul Mediu românesc a păstrat amintirea unor domnitori viteji care au luptat cu turcii și au încercat să se apere de ”îmbrățișarea” imperiului, din fericire chiar înregistrând câteva victorii, evident, de pasaj, pentru că țările mici care erau Moldova și Țara Românească nu aveau forța să dea peste cap Imperiul otoman, cea mai importantă putere zonală a epocii, cum de altfel, este și astăzi Turcia, zice-se, a doua armată din NATO.

Am făcut acest excurs pentru a ajunge la România postbelică, atât de ajustată, atât de prinsă între ”funiile” geopolitice ale epocii, și totuși, ridicând în frunte pe Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu, preocupați pe cât cu putință de soarta României câtă a rămas, din ce a fost regatul României interbelice.

Să nu uităm, țara noastră era după al Doilea Război Mondial membră a Pactului de la Varșovia și a CAER, și, zburdălnicia libertății și democrației celor doi lideri comuniști erau niște exerciții în perimetrul stabilit, mai riguros decât exercițiile impuse ale gimnastei Nadia Comăneci.

Un cântecel săltăreț, învățați în copilărie, la școală, spunea „Ciobănașului îi place/ sus la munte, jos la vale la izvor/ liber și să fie în pace/ al naturii, al naturii domnitor”. O altă variantă spunea în loc de ciobănaș, românașului îi place, și s-ar putea ca de la aceasta să fi pornit cântecelul care se referea la poporul nostru de păstori și agricultori. Așa e în firea românească, evident că, nu se putea suporta o altă stăpânire peste popor, și cei doi conducători pe care i-am amintit, oameni simpli, fără carte la început, s-au gândit și ei, cu mintea lor, cu sfaturile pe care le au primit, să dobândească într-un fel o brumă de libertate la care, cu toții, au visat întotdeauna.

De aici, va fi venit încercarea lui Ceaușescu de a se depărta de Moscova și ea nu mai plăti biruri după biruri, și umilințe după umilințe, ca altădată, imperiului turcesc.

Nota de disidență din lagărul socialist precum și succesul diplomatic al României i-au adus lui Ceaușescu o aură care întărită de un cult al personalității l-au făcut să-și supraevalueze posibilitățile lui și ale României. Crezând absurd în democrație, în egalitatea statelor indiferent de mărimea lor, s-a hazardat spre inițiative juste dintr- un punct de vedere și foarte periculoase din altă perspectivă. Bunăoară, plătirea datoriei externe și crearea unei bănci cu adresabilitate către țările sărace din lumea a treia și dobânzi mici a făcut ca finanța mondială să-și pună probleme, în final, să adopte o soluția necruțătoare, Dnester, demult scris.

Ce s-a dorit a fi secret, se află acuma, târziu că, mazilirea președintelui Ceaușescu  a fost hotărâtă la Malta, de președinții Bush și Gorbaciov,de asemenea, parcursul ulterior al țării.

Nu mai reluăm toată istoria sfârșitului de an 89, ci doar amintim că acei care au constituit prima structură de putere după execuția cuplului prezidențial au fost alogeni, nu români, ca atare, interesul dezmembrării regimului a fost dinafară.

A urmat, pur și simplu, punerea la pământ a țării, lichidarea industriei,  obstrucționarea sistematică a agriculturii, cu consecințe în pierderea câtorva milioane de muncitori cu foarte bună calificare pentru a-și câștiga existența în țările industrializate din apusul Europei. Fără nicio îndoială, este foarte ușor de observat, de constatat, slăbirea puterilor neamului, de nu cumva formularea sună, apare, prea pretențioasă. Poporul nu-și mai poate produce hrana din cauza sub finanțării agriculturii și a concurenței agriculturilor occidentale, mult mai bine monetate, așa că pe ansamblu, lucrurile stau foarte rău, mai ales că actualul guvern și cel dinainte nu au găsit un singur mijloc de a stimula dezvoltarea unei ramuri a economiei și de a o face să porrnească din loc.

Toate acestea cad pe spinarea poporului român, situația oamenilor fiind instabilă de la o zi la alta, mai mult, disperată.

Înțelegem că Ceaușescu i-a deranjat pe purtătorii de minte din alte părți, cu mai mari posibilități, și îi înțelegem că l-au omorât din invidie, pentru faptul că prin banca pe care ar fi făcut-o, precum BRICS acum, periclita câștigurile dolarului etc. Toate sunt de înțeles, pentru unii, dar nu dedolarizarea.

Totuși, ce-ați (au) avut, puternicii lumii, cu poporul român care are și el dreptul la viața, de la Dumnezeu și pe munca sa? Știut că, românii n-au ocupat niciodată țări străine și nu au trăit din munca altora?  

Încă o dată, voi care ne-ați luat suveranitatea, țara, ce ați avut și aveți cu poporul român? De cumva, oameni de la Moscova, Iordan, Liban, Basagonia (Patagonia), Panonia, Arctica și Atica, Ulan-Bator și ”Nviork”, vă gândiți să vă pripășiți sau să-i aduceți pe alții pe-aci, luați-vă gândul. Țara este a Măicuței Domnului și e păzită de Măicuța Domnului și sfinții la care se roagă fără încetare preoții, călugării, poporul, de asemenea, a Sfintei Treimi căreia românii îi dau exemplară slavă în Vestul secularizat. Nu e un avantaj pentru hulpavi că acum nu fabricăm nici măcar praf de pușcă! De la Decebal încoace, acest pământ a măcinat zeci de seminții venite cu gânduri rele pe Carpați. Toți se odihnesc în pulbere și numai cei buni au rămas în Grădina Măicuței Domnului, care ne veghează.  De aceea, nu ne este frică de fălcile mâncătoare de vieți ale semenilor care, azi, greu își mai țin zilele. Armate de îngeri cerești vor lupta pentru Grădina Maicii Domnului ca pentru Israelul din vechime și-i va odihni în pulberea veșniciei neiertătoare pe dușmani.

Temeți-vă și înțelepțiți-vă, renunțând la hoție, mulțumindu-vă cu ale voastre și reveniți a crede în dreptatea lui Dumnezeu!    

Victor Știr