Zi de hram la Biserica „Sfinţii Trei ierarhi” din Bistriţa

În fiecare an, în ziua de 30 ianuarie, creştinătatea ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. În conştiinţa bisericii ei au rămas cu această numire de „mari dascăli ai lumii şi ierarhi”. Şcolile de teologie ortodoxă de pretutindeni sunt puse sub ocrotirea şi patronajul spiritual al celor Trei Ierarhi. Cinstirea lor în şcolile teologice se face prin slujbe speciale, seri duhovniceşti, conferinţe, toate acestea arată că şcolile noastre teologice se raportează permanent la teologia Sfinţilor Părinţi. Tratatele despre preoţie, cuvântările teologice, omiliile şi exegezele Sfinţilor Trei ierarhi la cărţile Sfintei Scripturi, sunt lecturi obligatorii pentru oricine vrea să fie teolog. Totodată, Sfinţii Părinţi au subliniat importanţa trăirii credinţei şi a rugăciunii: „Cine e teolog se roagă şi cine se roagă e teolog”.

În peisajul bisericesc din Bistriţa, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” de pe strada Alexandru Odobescu, cunoscută sub numele de „catedrala ortodoxă”, îşi prăznuieşte în ziua de 30 ianuarie hramul. Încă de la punerea pietrei de temelie din anul 1927, de către episcopul Nicolae Ivan, prima biserică ortodoxă de zid din oraşul Bistriţa a fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Trei ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. La sfinţirea ei, în anul 1941, de către episcopul Nicolae Colan, s-au adunat credincioşi din tot Ardealul de Nord, pentru că se împlinea o dorinţă de veacuri a românilor ortodocşi din Bistriţa de a avea o biserică a lor, pe măsura sufletului lor. În decursul celor peste opt decenii de existenţă, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” şi-a împlinit cum nu se poate mai bine rostul ei de mamă spirituală a credincioşilor bistriţeni.

Cuvintele lui Ioan Alexandru exprima cât se poate de bine rolul Bisericii Ortodoxe în istoria acestui neam: „A vorbi de rău Ortodoxia înseamnă a da o palmă propriei tale mame, pentru că această Biserică este mama fiecăruia dintre noi cu a Neamului dimpreună. Eşti liber frate să pleci de acasă, să te întorci ori să rămâi prin străini, dar nu vorbi de rău ce are mai sfânt Neamul Românesc, Biserica în care am văzut lumina lumii ca neam… Dacă nu poţi reveni în ea, adu-ţi aminte că de aici ai plecat şi fii blând şi înţelegător, cu atâta din puterea dobândită în altă parte ce o datorezi rădăcinii, dacă pleci acum înseamnă că nu ştii de unde vii, sau mai limpede încă n-ai ajuns de unde nu-i cu putinţă să te desprinzi, iar dacă toată rodnicia ta este deplină în altă parte, bucură-te şi nu osândi, roagă-te cu smerenie că din moşi strămoşi cineva s-a rugat şi a privegheat pentru rodnicia ta”.

În Bisericile noastre se va vorbi mai amplu despre viaţa şi opera Sfinţilor Trei Ierarhi, despre rolul lor în stăvilirea păgânismului agresiv şi a rătăcirilor de la dreapta credinţă, despre lucrarea filantropică extraordinară şi despre felul cum au explicat poporului dreptcredincios învăţătura Sfintei Scripturi. Aşa că pe drept cuvânt, Sfinţii Trei Ierarhi, sunt consideraţi a fi cele trei ferestre prin care creştinismul a privit spre Hristos şi a primit lumina de la El.

Fericiţi că avem de la Dumnezeu astfel de sfinţi străbuni, să avem pe buzele noastre cuvintele desprinse din Acatistul dedicat Sfinţilor Trei Ierarhi: „Pe apărătorii şi luminătorii Bisericii creştineşti, pe învăţătorii cei mari şi înfrânătorii zâzaniilor diavoleşti, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclinţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor şi întocmai cu apostolii şi ai, lumii învăţători, pe marele Vasile, cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan, luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii din toată inima şi să le cântăm: Bucură-te, treime de arhierei mult lăudată!”