Cultura puterii minoritare
Sincer să fiu n-am avut nicio clipă gândul să scriu câteva rânduri menite a se înscrie în vreo polemică cu vreun conaţional de-al meu de etnie maghiară sau, iarăşi, mai nou, de etnie secuiască.
N-aş fi avut acest gând dacă ziua de 1 Decembrie n-ar fi readus pe tapet câteva porniri secesioniste ale celor care, conform istoriei, au venit pe aceste meleaguri care nu erau nici virgine, nici retrase, de a fi gazde nevinovate pentru nişte peţitori nedoriţi.
Nici secuii, nici ungurii nu ar trebui să uite că istoria adevărată nu minte, că atunci când au venit pe aceste locuri pe care acum şi le revendică aici era un popor, născut sau continuator al dacilor şi care, în niciun caz nu era nici de origine turcică, nici finoungrică.
Domnilor unguri şi secui, indiferent ce vă trece prin cap, acoperiţi de pulpana unor politicieni dornici doar de propriile lor împliniri şi repetenţi la toate lecţiile de istorie, v-aş sugera să receptaţi ca fapt şi să înţelegeţi ca adevăr istoric că unirea românilor s-a petrecut odată cu venirea Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea, pentru că Burebista şi Decebal n-au vrut altceva decât unirea, iar Zamolxe, nu era altceva decât un zeu, un sfânt, care nu vorbea decât despre o ţară, un popor, o credinţă, o zeitate, un monoteism. Voi aţi venit aici.
Aflăm acum că, democratic, minoritatea bate majoritatea şi că istoria nu mai contează, ba, într-o ţară democratică nu mai contează nici Constituţia, nici egalitatea de drepturi, ci singurul lucru suveran sunt privilegiile. Doamne, fraţi secui ori fraţi unguri, ce simpatici sunteţi când spuneţi prostii.
Domnilor secui, amintiţi-vă de Moise Secuiul, căpitan în oastea lui Mihai, marele întregitor de ţară, aflaţi acum că duşmanii de atunci erau ungurii de acum, care vă îndeamnă la dezbinare. Normal că, în ceea ce mă priveşte, nu pot decât să vă compătimesc nivelul intelectual şi cam cu ce v-aţi ales din lecţiile de istorie, comuniste ori necomuniste şi, care, în esenţă, spuneau că voi aţi venit aici pe pământul ce aparţinea altcuiva.
În ceea ce priveşte aceste aspecte, aş sublinia că una dintre cele mai ascultate şi importante personalităţi din Ungaria, care este fără îndoială Sandor Kopatsy, doctor în ştiinţe economice, decorat de curând cu distincţia „Crucea medie a Ordinului de Merit al Republicii Ungare”, a conturat câteva aspecte economice, dar şi istorie care vorbesc altfel decât conaţionalii noştri despre aspecte ce vizează realităţi din România, Ungaria ca şi din alte ţări ale Europei.
Doctorul decorat vorbeşte şi despre Tratatul de la Trianon şi despre urmările lui şi apreciază că „Ungariei i-a fost mult mai bine decât dacă ar fi existat în continuare Regatul Maghiar istoric.
Trianonul a împărţit mai mult dreptate, decât nedreptăţi. Populaţia care trăieşte pe actualul teritoriu al Ungariei o duce mai bine, decât dacă toată ţara istorică ar fi fost a noastră. Poftim?
Pornind de aici înfierbântaţilor secui, sau vreun primar plătit ca demnitar al României, ar trebui să le amintim că într-o ţară legile sunt cele ce guvernează drepturile şi obligaţiile locuitorilor, care ar trebui să se conducă după aceste legi, iar încălcarea lor este posibilă de sancţiuni.
Nu ştiu dacă cei 20.000 sau 40.000 de secui au dreptul să-şi impună voinţa, ca şi cele câteva milioane, de până la 5% de unguri şi să dicteze majorităţii voinţele lor arbitrare, dar ceea ce ştiu sigur este că într-o ţară eminamente democratică, poveşti legate de nerespectarea zilelor naţionale şi ale însemnelor naţionale ar fi drastic sancţionate, iar cârcotaşii din diverse primării ar suporta, legal, încălcările legii suverane a ţării, care este Constituţia. Iarăşi, poftim?
Dacă hulitorii şi purtătorii de doliu cu prilejul ZILEI NAŢIONALE a României nu se mulţumesc să trăiască alături de noi, în România, ar fi bine să-şi găsească locuri mai călduţe, pentru că aici trebuie să trăiască alături de noi, de români şi conducându-se de legile noastre.
Dumnezeu sau Isten ne-au vrut împreună. Să reţinem acest lucru.
Adrian Mănarcă,
senior editor
Adaugă comentariu nou