„La mulţi ani, majestate!

Am avut şansa şi privilegiul să cunosc familia regală a României în anul 1997, 20-24 august, cu ocazia vizitei efectuate în judeţul nostru.

Dacă până atunci, la fiecare Crăciun şi Paşti eram cu urechile ciulite la mesajul şi urările regelui nostru către noi, românii, la radio Europa Liberă, după ce s-a întors în ţară am urmărit atât cât a fost posibil sporadicele emisiuni şi apariţii la radio, TV şi în presă.

Cele trei zile petrecute la Bistriţa de către Majestatea sa, împreună cu Regina Ana, m-au marcat pentru toată viaţa prin discreţia, simplitatea şi normalitatea acestui eveniment.

Smerenia şi bunăvoinţa au fost şi rămân două dintre calităţile deosebite ale regelui nostru. 90 de ani este o vârstă ce încununează o viaţă a unui om care a cunoscut şi trăit războiul şi pacea, zbuciumul şi liniştea, efortul şi dragostea cu care şi-a protejat întotdeauna patria şi familia. Regele vorbeşte puţin şi numai ceea ce trebuie. Îl interesează doar oamenii şi patria sa. Zâmbeşte foarte rar, dar niciodată nu-ţi lasă impresia că nu gustă un dialog hazliu. Odată spunea „Nu poţi vindeca o ţară fără să-i dai adevărul”. Cu alte cuvinte, fără o resurecţie morală, făcând apel la memorie sau fără restabilirea normalităţii în toate sferele societăţii noastre, nu putem să ne afirmăm ca o naţiune modernă.

Întrebat de către regretatul scriitor Mircea Ciobanu, ce carte preţuieşte mai presus de oricare, majestatea sa a răspuns: „Biblia, fără doar şi poate!”

Cred, în nume personal, că revenirea la monarhia constituţională ar fi fost alternativa cea mai potrivită şi viabilă pentru noi ca popor şi patrie!

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 21 de ani mi-a demonstrat cu prisosinţă această afirmaţie.

La mulţi ani! maiestate – NIHIL SINE DEO.

dr. Marius Nicolae Pop