Ce ascunde Ionică în sac? Ce, dom’le?

Pe bicicletă, vioi, Ionică, muncitor la ”Antibiotice” Iaşi, se duce în Moldova. Are în spate un sac. Opreşte la vamă, la control:

„ - Ce declari că ai în sac?

-Nisip, tavarişci!

- Ei, nisip!Chiar glumeşti? Ia dă-ncoa’!

Ionică coboară cuminte de pe „calul” lui cu două roate, foarte frumos şi dezleagă sacul. Vameşul îl răstoarnă pe podişcă şi caută.

- Corect, e nisip. Scuze! Poţi să-l pui înapoi. Drum bun!

Peste trei zile, Ionică trece iar pe la vamă cu un sac mijlociu de nisip, ca şi data trecută. Vameşul îl ia la rost exact ca ieri. Şi nu află nimic, absolut nimic decât nisip.

Întreaga lună cât a avut concediu, Ionică se ducea cu acelaşi sac de nisip şi cu frumosul lui „cal cu două roţi” la fraţii moldoveni.

După ce i se termină concediul, la câteva săptămâni, la un restaurant, vameşul şi îl vede pe nea Ionică, omul cu nisip. Îl cheamă şi îl cinsteşte cu un coniac.

- Măi frate al meu! Am toată simpatia pentru tine. Eşti un om interesant şi eu nu pot să cred că o lună de zile tu duceai nisip de vânzare în Moldova. Mi-am frâmântat mintea în fel şi chip. Cu ce făceai tu în realitate contrabandă, fiindcă făceai în mod sigur. Sigur făceai, dar nu pot pricepe cu ce?

- Păi… cu biciclete.

Povestea este trasă la indigo cu alt Ion ce scoate cu o roabă rumeguş pe poarta fabricii. Fuge portarul la rumeguş şi caută, caută, cu mâinile până-n coate. Nu află nimic. „Du-te, măi!” A doua zi iar omul cu roaba plină de rumeguş. Caută portarul, caută, răstoarnă rumeguşul, apoi îl pun împreună la loc. Aşa vreo zece zile. Când nu mai vine omul cu roaba, întreabă pe Ion care naiba e secretul acestor ”curse”? /”Păi, furam roabe!”râde Ion.