Portret de artist

Într-o zi binecuvântată de Dumnezeu am avut fericirea să vizitez casa artistei Victoria Fătu Nalaţiu şi să mă îmbăt de farmecul artei acestei Doamne, a culorilor şi a vorbelor rupte din Rai!

Scurta mea şedere în casa Nalaţiu mi-a permis să-mi fac doar o idee generală asupra unei femei-artist tumultoasă, care şi-a revărsat hăul - energia înnăscută în trei direcţii mari: pictura, literatura şi educarea tineretului în spiritul frumosului în artă.

Casa Nalaţiu, văzută ca un muzeu, apare ca expresia unui personaj cu puternice valenţe artistice, o femeie liberă de greutăţile creşterii unor urmaşi şi a cărui soţ a înconjurat-o cu dragoste şi înţelegere pentru sacrificiul datorat artei, astfel încât artista a putut să-şi realizeze idealurile din plin.

Un caz aparte, protejat de o sănătate bună şi un aspect agreabil, doamna Victoria (nume semnificativ) şi-a realizat visul artistic la cotele cele mai înalte. Menţionez ca fapt semnificativ în această direcţie faptul că, lucrând tot într-un mediu şcolar preuniversitar, cu adolescenţi, şi-a revărsat personalitatea-i tumultoasă asupra lor, dăruindu-le ştiinţa de a percepe şi a îndrăgi arta, dar totodată a şi împrumutat din vigoarea şi spiritualitatea tineretului cu energii purificatoare, care i-au dat puterea să creeze până la o vârstă frumoasă.

Doamna Victoria Fătu Nalaţiu şi-a păstrat o vigoare spirituală nealterată de vârsta reală fizică, ceea ce se vede şi din înfăţişarea armonioasă, precum şi din întreg comportamentul social.

Dar să ne apropiem o clipă asupra realizărilor artistice!

Un set de tablouri cu valoare tradiţional-religioasă - iconostase, cruci, valenţa religioasă a lunilor de peste an, într-un set încadrat într-o ramă de lemn simplă, compartimentată, se lasă privite într-o sufragerie, muzeu de artă veche.

Realizate în culori întunecate, de la maroul închis înspre auriu, tablourile ne înfăţişează urmele unei munci migăloase, care nu pune preţ pe atacarea culorii vioaie ci scoate în evidenţă valorile vechii tradiţii bisericeşti. Te simţi ca într-o mănăstire, unde s-au născut şi provocat valori culturale în trecut, fiindcă… la acest fel de muncă „gând slobod trebuie” (zice cronicarul). Artista a beneficiat de acest timp, fiindcă neavând urmaşi, şi-a lăsat urmaşă o artă creată de o fantezie şi cu un curaj aparte.

Alături de flori şi peisaje, portrete de bătrâni, pe care eu nu le-am putut intui decât în treacăt. Aici, gama culorilor se schimbă în tonuri vioaie, maci roşii, crini nobili şi delicaţi.

E iarnă şi micul atelier ce dă înspre o terasă luminoasă, de unde poţi privi şi lumina zilelor, care te scaldă în bucuria razelor de soare, dar şi durerea cerului încărcat de nori şi furtună. Toată casa respiră de personalitatea artistei, care a ştiut să-şi subordoneze viaţa aspiraţiilor sale artistice.

Doamna Victoriţa (cum îi spun prietenii) ne arată albume realizate în şcoală, cu elevii participanţi la cercul de pictură (căci şcoala fiind un liceu tehnic, dispunea de aparatură computerizată pentru scris-tipărit şi de elevi cunoscători în acest domeniu) aşa că, pagina şi elevul, cu un portret fotografic şi apoi realizările lui în pictură.

Doamna îmi oferă câteva cărţi. Iar doar un volum „Fragmente din izvoarele verzi”. Acasă mai am două din multele volume scrise de autoare: „Dincolo de vis”, pe care am primit-o ca premiu la un concurs de literatură ce s-a desfăşurat la „Răsunetul”, şi „Anotimpurile sufletului”, primită direct de la autoare, cu ocazia expoziţiei de pictură organizată cu membrii Societăţii Pictorilor Amatori, când am expus şi eu câteva picturi. Destule sunt numai acestea ca să poţi vorbi nespus de mult despre ele.

E imposibil să spun cum a influenţat-o tinereţea în mijlocul căreia şi-a revărsat harurile pedagogice doamna Victoria Fătu Nalaţiu! Voi reda doar câteva fragmente de poezie „haiku”:

„Reazemă luna

Pe umerii salciei

Lumina apei”

sau:

„Florile de măr

Altarele gândirii

Împodobesc”.

Cu acelaşi spirit avântat, tineresc, e scris şi volumul „Fragmente din izvoarele verzi”, alcătuit din mai multe povestiri cu o puternică aromă romantică, în care pulsează viaţa, aventura, cuplată cu un patriotism demn de generaţia paşoptistă!

O bună parte din opera doamnei V.F.N. a rămas nevăzută, de mine, fiindcă soţul dumneaei, un bărbat cu o figură nobilă, ne-a poftit binevoitor la un pahar de voie bună.

Cadrul acestui articol mă obligă să mă opresc. Remarc însă că doamna este uşor afectată în elanul creator de ieşirea la pensie, care înseamnă pentru fiecare renunţare la un anumit fel de muncă, dar sunt convinsă că, cu vigoarea-i de totdeauna va găsi calea necesară să o depăşească, fiindcă aşa cum o ilustrează fericit şi numele, Doamna Victoria este un personaj învingător!

Am scris aşa:

„Muzele ţi-au dat lumină

Dar şi-o putere divină

Să te-nalţi peste răzoare

Către raza cea de soare!”