Calomnia versus utopia

“Tovarăşul” Vladimir Voronin îşi continuă povestea, adică varianta sa despre conflictele de la Chişinău. La vina atribuită României, domnia sa a mai adăugat ceva. A început să se plângă pe la forurile europene cum că România ar avea pretenţii teritoriale asupra “Republicii Moldova”. Cu alte cuvinte, hoţul strigă “hoţii!”

Nici în cele mai negre coşmaruri, un produs tipic stalinist de talia lui Vladimir Voronin n-ar recunoaşte că Basarabia e pământ românesc. Când acuză România că ar avea, în prezent, pretenţii teritoriale vorbeşte, de fapt, subconştientul domniei sale. Politica stalinistă faţă de Basarabia a fost de-a dreptul diabolică. Ca să şteargă urmele tratatului Ribbentrop-Molotov, prin care întreaga provincie Basarabia a fost ruptă din trupul României, Stalin a creat statul “Moldova” ca subiect al Uniunii Sovietice. “Moldova” stalinistă era alcătuită în cea mai mare parte din Basarabia, Nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei fiind atribuite Ucrainei, şi o fâşie de teritoriu de dincolo de Nistru, aşa-zisa Transnistria. Odată mai mult, principiul divide et impera şi-a dovedit nociva eficienţă.

Dacă ar fi rămas măcar uniţi, românii din Basarabia şi Bucovina ar fi avut totuşi o soartă mai blândă. Dar faţă de ei s-a dus o acerbă politică de deznaţionalizare. S-a început, în primul rând, cu limba. Ca să uite că sunt români şi vorbesc, prin urmare, româneşte, staliniştii au inventat “limba moldovenească”, atât de dragă tovarăşului Voronin. Stâlcită prin scrierea cu litere ruseşti, decenii la rând, ca printr-un miracol limba română a rezistat, dublată fiind de conştiinţa adevăratei apartenenţe naţionale a celor ce o vorbeau. Cele câteva zeci de cuvinte subdialectale, utilizate cu ostentaţie de mass-media “moldovenească”, nu-i împiedică să se înţeleagă perfect pe românii de dincolo şi de dincoace de Prut. Iar dacă totul s-ar fi oprit la stâlcirea limbii, drama Basarabiei n-ar fi fost încă atât de dureroasă. Stâlcirea a fost urmată de deportări masive de populaţie românească din Basarabia în Siberia, de unde puţini au reuşit să se mai întoarcă pe pământurile strămoşilor lor.

Creaţie stalinistă în totalitate, “Republica Moldova” este departe de a-şi respecta statutul de stat unitar pentru cetăţenii săi. O parte a “Republicii Moldova”, Transnistria îşi are propriul ei statut. De fapt, la nivel european, “Republica Moldova” este reprezentată de mai puţin de două treimi din teritoriul său. Fumigenele calomnioase pe care le tot aruncă Vladimir Voronin şi alţi însetaţi de putere împotriva României au doar menirea de-a acoperi realităţile dramatice ale unui stat ameninţat de dezintegrare ca orice făcătură artificială, lipsită de reperele vitale ale existenţei sale.

Fireşte, în faţa valului de calomnii, România nu putea rămâne indiferentă. La începutul săptămânii trecute preşedintele Traian Băsescu a ţinut, în acest sens, un discurs în faţa camerelor reunite ale Parlamentului.

În mare, discursul lui Traian Băsescu a reflectat o abordare corectă a situaţiei actuale din “Republica Moldova”, negând orice amestec al României în revoltele populaţiei exasperate de cei care încearcă, prin orice fel de mijloace să se menţină la putere.

Din păcate, soluţiile propuse pentru ajutorarea românilor de peste Prut sunt utopice. Acordarea în regim de urgenţă a cetăţeniei româneşti unei populaţii, ce poate depăşi milionul de persoane, ar crea o situaţie fără precedent în Uniunea Europeană, în plus, România şi-ar lua în cârcă nişte responsabilităţi incontrolabile.

Dealtfel, reacţiile n-au întârziat să apară. Prima s-a pronunţat actuala preşedinţie cehă a Uniunii Europene, care şi-a exprimat îngrijorarea profundă faţă de intenţiile României. S-au scandalizat inclusiv lideri de partide, precum englezul Nigel Farange, care a criticat vehement utopicele proiecte româneşti.

Deocamdată un fapt este cert: nici calomniile şi nici utopiile nu sunt soluţii reale pentru Basarabia.