Un cântec cât o monografie sătească
Niciun studiu etnografic sau folcloric întocmit de vreun cercetător iscusit, nu ar putea cuprinde, în atât de puţine cuvinte, elementele esenţiale ale unei monografii săteşti, aşa cum o face Cristian Pomohaci în cântecul său intitulat ,, De la Rebrişoara-n jos’’.
Pe lângă mesajul inconfundabil şi emoţionant pe care îl dă linia melodică, textul are în alcătuirea sa elemente care definesc ,, veşnicia’’ satului românesc. Versurile sunt simple, dar sensibile şi autentice prin vocabularul specific zonei năsăudene care îi oferă interpretului posibilitatea să ne transmită trăirile sale încărcate de un dor necuprins : ,, Doamne câtu mi-i de dor / De casă şi de ogor / De târnaţ şi de cuptior / Şi de oala cu groştior./ Mi-i dor de părinţii mei / C-am crescut pe lângă ei’’.
Elementul toponimic este sugerat de ,, locul mândru şi mănos’’ în care este aşezată Rebrişoara, acel rai al copilăriei universale. Aspectele lingvistice, precum ,, târnaţ’’, ,,copcil’’, ,,cuptior’’, ,,groştior’’ sau ,,ulicioară’’aparţin graiului acestor locuri, dar ele definesc şi elemente etnografice şi folclorice. În structura texttului dau farmec şi culoare mesajului liric. Nu lipsesc nici obiceiurile şi tradiţiile din satul natal în care, un loc aparte îl ocupă sărbătoarea Sânzâienelor.
Sunt surpinse în modul cel mai plăcut şi acele momente pline de farmecul vârstei nevinovate petrecute la joacă : vara la scăldat şi iarna la săniuş. ,, Mi-amintesc , copcil eram, / Doamne, cât ne mai jucam / Se lăsa sara pe sat,/ Noi veneam de la scăldat./ Era plină ulişioara / De copcii din Rebrişoara /... Iarna frigul şi-l lăsa,/ Dar nouă nu ne păsa,/ Că nu ne mai dădem duşi / Ziua de la săniuş’’. Videoclipurile care însoţesc cântecul, amplifică valoarea sugestivă a versurilor şi a melodiei. Oricâte pagini s-ar scrie despre sat, ele n-ar putea suplini frumuseţea gândului curat şi fiorul artistic pe care îl transmite acest cântec.
Prin el, Cristian Pomohaci pătrunde adânc în sufletul ascultătorilor, răscoleşte dorul oricui de plaiurile natale, dă curs nostalgiilor şi emoţionează prin forţa de incantaţie a cuvântului şi prin vraja muzicii sale.
Citiţi şi:
- Graiul năsăudean în cântecele lui Cristian Pomohaci
- După lansarea CD-ului „De la Rebrişoara-n jos”, Cristian Pomohaci din nou în studio, cu 35 de instrumentişti
- Cristian Pomohaci – imaginea Rebrişoarei pe un panou de pe Dealul Târgului. Urmează amplasarea a două totemuri la intrarea în localitate cu însemnele artistului
- Surpriză din partea lui Cristian Pomohaci pentru întreaga ţară
- Rebrişoara din poveşti
Comentarii
Domnule profesor Mircea Daroşi, felicitări pentru comentariu. Ascult cu mare plăcere acest cântec şi mă gândeam, şi eu, la bogăţia de imagini. Într-adevăr, ESTE UN CÂNTEC CÂT O MONOGRAFIE. Mai zice artistul: "De la Rebrişoara-n sus/ Dumnezău raiul l-o pus/ Iară eu, copcilul lui,/ În mijlocu raiului. Cum să nu fiu bucuroasă, că mi-a fost dat să mă nasc în mijlocul raiului? SĂ NE BUCURĂM CU TOŢII ! Sănătate şi spor. V.Oşorheian
Fii domnule serios! Dumneta ştii ce este un studiu etnografic?
Adaugă comentariu nou