Şapte bistriţeni în Antologia „Dor de dor” – Ipoteşti

La Editura „Muşatinia” din Roman a apărut ediţia a IV-a a Antologiei „Dor de dor de la Ipoteşti”, obârşia lui Eminescu. O antologie nouă şi consistentă cuprinzând proză, poezie, teatru şi plastică, sub coordonarea neobositului scriitor Marin Toma, care a adunat peste 50 de condeieri şi artişti plastici, ca un buchet de purpură cu arome îmbătătoare.
Cei şapte bistriţeni fixaţi aici alcătuiesc o grădină bogată a limbii române, cultivând sămânţa iubirii de strămoşi, de ţară şi de oameni, ce germinează printre primele simţiri literar-artistice ce rodesc în alint şi trezire sufletească.
Scriitorul Marin Toma este un călăuzitor al talentelor scriitoriceşti zămisliţi în spaţiul rural românesc, ce şi-au făcut muze din spiritul satului, trăiesc acolo, visează acolo, păstrând vie flacăra spiritualităţii ţăranului român.
La pagina 104, Menuţ Maximinian păşeşte pe calea pâinii, în satul de dincolo, în inima codrului, unde-l vedem pe Dumnezeu în alint, ce veghează la cele şapte pite, pentru fiecare zi din săptămână, pâine dată de holdele vieţii, strugurii sângele, iar noi, oamenii, credinţa şi nostalgia vremurilor copilăriei.
Aici şi-a găsit Menuţ drum de rugăciune până la calea strămoşilor, în tihna raiului cu poiana plină de cântece până la Poarta Sufletului.
La pagina 123, Gheorghe Mizgan, coborâtor de pe aceeaşi vale, din parcul dezmierdării, unde se intersectează cascada soarelui ca un omagiu adus bunei prietenii. Omul care scrie din recunoştinţa ce o datorează singurei izbânzi a omului – credinţa. Un scriitor ales care te primeşte în sufletul lui şi cu cât pătrundem mai adânc figura i se înalţă şi apare mai înconjurată de aureola strălucitoare a limbii române.
La pagina 162 şi-a făcut casă frumoasă colonelul din Corvineşti – Iulian Patca, care a iniţiat, la Cluj, în cadrul Ligii Scriitorilor, o mişcare de idei social-culturale, având în centrul preocupărilor poezia de dragoste, ca un fluviu de răcoare între munţi, unde s-ar vrea într-o escală zdrobit de stânci de un dor nestins. Poetul crede în cuvântul sincer, în adevărul artei şi în puterea muncii. Performanţa sa cea mai spectaculoasă este aceea de a fi OM, înzestrat cu spirit, demnitate, sensibilitate, dragoste şi sete de adevăr.
La pagina 238 face un popas Raveca Vlaşin, originară din Mintiu, care descrie locuri pitoreşti de pe vremea bunilor, asociate cu obiceiuri şi tradiţii ce vin de departe cu nevoia de literatură pentru a ne adânci şi lumina sufletului. Prin versuri, Raveca revarsă sensibilitate de gând şi imagine.
La pagina 260, veşnic tânăra şi optimista Virginia Brănescu pătrunde adânc în universul interiorităţii prin proză scurtă şi culoare, fiind o cercetătoare ce descoperă teritoriile eului profund al omului, paleta largă a reacţiilor sale în faţa lumii.
La pagina 323, tânărul Iuliu Marius Morariu, care prin povestiri cu conţinut istoric, îşi înfrumuseţează tot mai mult viaţa prin muncă aprigă şi însufleţire.
Dacă vrei să cunoşti ţăranul ardelean, uită-te la Tănase Todoran, prototipul grănicerului român.
La pagina 436 ne apar tablourile pictorului verde – Nechita Bumbu, din Nepos, care susţine că nimic nu-i mai uşor de spus ca adevărul în artă.
Este un om amabil, prietenos şi pictează după o geometrie uşor de desluşit printr-un cult de verdeaţă şi flori şi o noţiune cu degete verzi, un artist cu un plus de inteligenţă.
Antologia de la Ipoteşti este pentru toate gusturile şi toate vârstele, cu contribuţia unor creatori consacraţi, care au realizat artistic textele, cu dorinţa de a lăsa ceva care să dăinuiască.