Învierea, victoria iubirii
Iisus Hristos are scop ultim victoria asupra morţii şi comuniunea desăvârşită a omului cu Dumnezeu cel personal, infinit şi veşnic. Hristos a participat El însuşi la victoria noastră fiind subiect al Învierii împreună cu Tatăl. Acum Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, se află acolo în cer, pe tronul puterii absolute şi cu trupul desăvârşit de infinitatea iubirii divine, umanitatea Sa fiind plină de slava dumnezeiască, Dumnezeirea copleşindu-L fără a-L desfiinţa.
De aceea a venit moartea pentru ca păcatul să nu fie nemuritor, de aceea Dumnezeu a îngăduit moartea pentru a o întoarce împotriva coruptibilităţii, de aceea numai prin Iisus Hristos omul nu mai stă sub puterea legii, de aceea în Trupul Său Mântuitorul a zdrobit păcatul şi în împărtăşirea de El îl înving şi oamenii împreună cu legea şi moartea.
Învierea Mântuitorului arată şi demonstrează că istoria este destinată a fi ridicată într-un alt plan, superior celui actual al ei, în planul vieţii incoruptibile unde nu există moartea, unde libertatea spiritului uman, prin Sfântul Duh, face transparent trupul.
Trupul Înviat al Mântuitorului este o garanţie pe care Dumnezeu-Tatăl a dat-o oamenilor în sensul că şi aceştia vor învia, însă totodată este şi un izvor de viaţă divină pentru oameni în viaţa de aici, de pe pământ.
Prin Iisus Hristos omul devine semen al lui Iisus Hristos-Dumnezeu şi aceasta reprezintă cea mai ridicată stare la care omul este adus, o stare de fericire supremă, este renaşterea omului, este restabilirea lui.
Comentarii
LA PASTI
de George Cosbuc
Prin pomi e ciripit si cant,
Vazduhu-i plin de-un rosu soare,
Si salciile-n alba floare
E pace-n cer si pe pamant.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Si cat e de frumos in sat!
Crestinii vin tacuti din vale
Si doi de se-ntalnesc in cale
Isi zic: Hristos a inviat!
Si rade-atata sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Si-un vant de-abia clatinitor
Sopteste din vazduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburarii lor!
Si pomii fruntile-si scoboara
Ca Duhul Sfant prin aer zboara.
E liniste. Si din altar
Cantarea-n stihuri repetate
Departe pana-n vai strabate
Si clopotele canta rar:
Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale
Cum rad a drag si plang a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plina astazi de lumina,
Ca-ntreaga lume este plina
De-acelasi gand, din cer adus:
In fapta noastra ni e soartea
Si viata este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetisor
Neveste tinere si fete,
Batrani cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovaind cate-o batrana
Cu micul ei nepot de mana.
Ah, iar in minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu stiu ca si-n aceste zile
Tu plangi pe-al tau copil dorit!
La zambet cerul azi ne cheama
Sunt Pastile! Nu plange, mama!
Adaugă comentariu nou