O salbă ca o salvă

Mă refer la ceea ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat de ”Zilele Coșbuc”. Cele câteva săptămâni din urmă ne-au putut da, retrospectiv, o imagine despre ce a fost, ce, cât a rămas, cu ce folos. Căci – nu-i așa? – o singură dată s-au putut împlini 150 de ani de la nașterea Bardului de la Hordou.
Încep cu o observație care ar fi putut fi așezată ca notă de subsol, dar iată, o ridic deasupra liniei, adică în prim-planul paginii. Am investigat și mi s-a confirmat: Cu excepția revistei „România literară”, care a avut un număr dedicat aniversării și a unei pagini dintr-o publicație scoasă de Biserica Română, Bucureștiul a stat cu degetul în nas. Canalele tv – cu excepția celui subvenționat de Patriarhia Română – n-au avut timp, loc, pentru așa ceva (pe motiv de impotentul guvern „tehnocrat”, violuri, miasme de partid, iohannisme etc.). E de înțeles: Într-o vreme a surogatelor de prosperitate și a simulacrului de libertate, cultura e un chichirez. Nu pot să nu mă duc cu gândul la amploarea Centenarului Coșbuc. Cel puțin atunci formidabila manifestare de la Hordou prindea bine propagandei comuniste românești, căci era supergomflată stupida zicere lansată de birtașul din gara Ploiești (l-am numit pe „românul” C-tin Dobrogeanu Gherea): „poetul țărănimii”. Acum însă?...
Acum însă era de așteptat - și așa s-a petrecut, cu brio – ca în spațiul nostru geografic-cultural numit Coșbuc-Rebreanu-Mureșanu-Pop Reteganul-Silași cei 150 de ani de la nașterea lui George Coșbuc să fie onorați vrednic, cel puțin din partea organismelor administrativ-culturale. Nici unul nu s-a codit sau a mimat că pune umărul la acea săptămână fabuloasă – ca o salvă – dedicată inegalabilului scriitor român.
Dincolo însă de toate acestea (care se vor diminua în amintiri), rămân faptele editoriale – ca o salbă – ale Bibliotecii Județene ( director Ioan Pintea), susținute financiar de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud (președinte Emil Radu Moldovan). Iată: nu mai puțin de 10 volume și un DVD.
În colecția „Școala ardeleană de critică și istorie literară” (a Editurii „Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, director Vasile George Dâncu), au apărut (pentru marea aniversare!) cinci cărți, impresionante până și prin calitatea lor de imprimare (coperțile: Ioachim Gherman și Laura Poantă).
Astfel, „Viața lui George Coșbuc” de Gavril Scridon cunoaște a II-a ediție. Cărturarul Ion Vlad opina, cu ocazia ediției princeps: „Gavril Scridon compune o biografie riguroasă /…/. Portretul e de pe acum conturat și desenul devine tot mai sigur pentru prietenii sau personalitățile cunoscute în anii Năsăudului, ai Clujului, ai Sibiului și, în cele din urmă, ai Bucureștilor.”
Tot ediția a II-a cunoaște și volumul „Ecouri literare universale în poezia lui George Coșbuc” al aceluiași năsăudean Gavril Scridon, carte în preambulul căreia Irina Petraș săvârșește o observație interesantă pe seama condiției antologatorului din vremea antedecembristă: „Editorii au ales să nu cosmetizeze cartea după criteriile lumii de azi, ci să lase neatinse și paginile introductive (cele mai datate), fiindcă ele sugerează cantitatea de compromis necesară în epocă pentru a apăra conținutul cărții de intervențiile cenzurii. Gesticulație a omului sub vremi, ea însăși istorie literară.”
Privitor la „Opera lui George Coșbuc” a lui Petru Poantă, Mircea Iorgulescu opinează că exegetul „…este autorul unui excepțional „eseu monografic” despre poezia lui George Coșbuc, scoasă cu temeritate din muzeul și din prejudecata istoriei literare și adusă, printr-o valorificare critică inteligentă și profundă, în zona sensibilității estetice actuale.”
În „George Coșbuc. Monografie, antologie, receptare critică” Andrei Bodiu (alt cercetător trecut prematur la cele veșnice) considera că avem de a face cu „un poet în mod esențial eclectic, în oprea căruia se topesc clasicismul greco-latin, neoclasicismul, romantismul Biedermeier, simbolismul. /…/ Estetizarea lumii sale este, cred, sintagma care s-ar potrivi cel mai bine definirii complexe a operei sale.” (Ei, da! tovarășe C-tin.D.-G., unde ești cu penibila ta zicere, așa de plăcută ideologiei defuncte?!)
Demersul editorial de această anvergură se încheie cu „George Coșbuc sau lirismul pragurilor” de Andrei Moldovan. Pe seama sintagmei „lirism al pragurilor”, Ion Buzași consideră că aceasta „cuprinde în sine trăsături definitorii ale artei poetice, manifestate în două direcții: în trecut, prin valori sacre ale literaturii universale, dar care poartă în germen și un viitor prin semne neîndoielnice ale poeziei ce o așteptăm și lasă să i se întrevadă contururile.”
Cu același prilej aniversar, Editura Princeps Multimedia de la Iași reia, grație editorului Daniel Corbu, volumul din 1966 „George Coșbuc în amintirile contemporanilor. Selecție de texte, note și cuvânt înainte de Al Husar”. Cartea începe cu fragmente din discursul lui Octavian Goga, cu ocazia primirii sale la Academia Română – 1938.
Aceleași pagini ale proprietarului castelului de la Ciucea se întâlnesc și în „Omagiu lui George Coșbuc cu ocazia dezvelirii bustului în Năsăud”, ediție datorată lui Daniel Câmpean și Ion Buzași, doar că aici se menționează că la discursul din ședința solemnă a fost prezent și Majestatea Sa Regele. Dincolo de patetismul vorbirii, încerc (oarecum amuzat) să-mi închipui cum o fi rezistat șeful statului să asiste la rostirea a peste 20 de pagini. Am, de asemenea, o nedumerire: Aici se menționează că rostirea a avut loc în 1923, or, în cartea lui Daniel Corbu ar fi vorba de alt an, cel al morții sale – 1938… Unde e adevărul?
Sunt ușor contrariat de „George Coșbuc în documentele junimei năsăudene”, volum îngrijit de bistrițenii Adrian Onofreiu și Ioan Pintea. (Mă amuză denumirea juvenilă a editurii: „Născut Liber”. Ciudat titlu. De ce nu „Adus Liber de Barză”?) Documentele conținute sunt interesante, bine venite; între un fragment de Lucian Valea și Constantin Catalano sunt înșirate statute, poezii, documente, conspecte. (Apropo: De ce nu a fost reeditată prețioasa carte „Pe urmele lui George Coșbuc” a lui Lucian Valea? Din neglijență? Nu cred…). Mirarea mea vine și de la condițiile de tipărire: o parte dintre nenumăratele pagini olografe sânt ilizibile (cu toate că hârtia e de o calitate de toată frumusețea); erau suficiente două-trei, spre edificare.
Este bine venită în acest context ediția (și ea) a II-a, dar revizuită și adăugită „George Coșbuc. Contribuții pedagogice” de Horațiu Catalano. Este foarte convingător, în acest sens, universitarul clujean Ion Albulescu: „Monografia domnului Horațiu Catalano ne ajută să ne formăm o imagine comprehensivă, judicioasă, coerentă, unitară și plină de sens sub raport axiologic asupra contribuțiilor pedagogice ale lui George Coșbuc.”
Nu mai puțin inspirată este broșura nr.3 din „Colecția clasica”, inaugurată recent de Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud, care îl are ca „protagonist” pe poetul sărbătorit, cuprinzând două excelente eseuri semnate de Nicolae Manolescu, urmate de încă unul, la fel de seducător ideatic, aparținând lui Mihai Zamfir.
În sfârșit, dar ce plăcut sfârșit: ideea nemaipomenită cu proiectul Filomenei Corbu, care scoate cu acest prilej, la Editura Princeps Multimedia Iași, DVD-ul „Balade și idile” recitate de faimosul actor Dorel Vișan, în însoțirea muzicală a Dorinei Oltean. Neașteptat de plăcută asocierea dintre vocea artistului clujean și versurile celebrului nostru hordouan!
Despre organizatorii „Zilelor Coșbuc” și aceste fapte lăsate posterității parafrazez din nou o spunere a cronicarului: Nasc și la Bistrița-Năsăud Oameni! Reiterând: „Oameni” cu „O” mare.