Viața ca o rană

Un prinț din Levant, îndrăgind vânătorea… Dacă Regele moare, eu cum am să îi spun lui Duda, Alteță Regală ? Nu, eu pot să fac asta. De altfel,  Regele Mihai mai moare puțin și cu acest scandal , finalul fiind implacabil. Nu sunt monarhist, dar respect instituția, pe Carol I, pe Ferdinand Întregitorul, deși, unirea a făcut-o armata română  și voința beligerantelor învingătoare în Marele  Război, chiar pe Carol al II-lea cu ale sale amante și dictatură cu tot.

Dacă Regele moare, moare Regalitatea? Căci, cine duce mai departe demnitatea Senorială a  Majestății Sale, Mihai, mai ales că Regina Ana a plecat deja spre zări de alte lumini pline. Duda???

Regele Mihai a împlinit 96 de ani! România posterevoluționară abia face 27 de ani. 27 de ani cu patru  președinți: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu  și cu voia dumneavoastră, Klaus .Klaus Iohannis. Trei Doamne, și toți trei. Trei președinți care au provenit din același PCR, adică Partid Comunist Român. Înainte de ăștia au mai fost doi președinți: Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu, comuniști .

Înaintea lor, Regele Mihai, aristocrat.

Nici nu știu dacă asta mai are vreo importanță la această oră, nici nu știu dacă cuiva îi mai pasă cu adevărat. Mă gândesc la acești prezidențiabili, vorba lui Păunescu, niște oameni și ei , care știu dureros ce-i o sută de lei. Știu pe dracu, și ce să facă ei cu o 100 de lei, poate 100 de mii de lei. După Dej și Nicolae Ceaușescu, România a devenit un stat pseudoparlamentar, condus de la Cotroceni în primul mandat a lui Ion Iliescu, de la sediul PDSR și al unor servicii pe vremea lui ”Eu, tu și Emil”, de la înălțimea lui Adrian Năstase pe vremea lui Năstase și de Traian și DNA în timpurile din urmă.  Acum ne-am întors tot la  Servicii și grupurile de interese economice ce gravitează în jurul Palatului și ale SRI. Așa e condusă România.  Nici urmă de parlament, această minunată instituție care se vrea simbolul democrației. Fără doar și poate, România este o țară democratică, dar atât. O democrație fudulă, bugetofagă și, aproape inutilă din punctul de vedere al celor necăjiți, amărâți, o democrație cu o clasă politică, trebuie spus, formatată după chipul și asemănarea acestui minunat popor harnic, muncitor etțetera, etțetera, etc. Nu doar clasa politică este de vină pentru ăst prezent. Toți, dar toți avem o vină că în toată istoria acestei țări am avut de-a face cu șase mari și lați, toți pe stânga, sigur, mai puțin Emil și Klaus , dar pe primul  l-au învins serviciile, pe al doilea concediile? . Șase  președinți și patru regi. Atât am avut, în rest voievozi, mici dictatori sau prinți iluminați și multă, foarte multă dezbinare.

Eu cred că după dispariția Regelui Mihai, Casa Regală a României devine o formă fără fond, iar pentru asta nu trebuie să mă înjurați, poate ziceți o rugăciune a inimii, că toți avem nevoie de așa ceva.

Restul… e tăcere.

PS.  În anii lucrați în presă am avut onoarea și ocazia unică de-a vorbi cu Majestatea Sa , MIhai I, preț de câteva clipe, cred că în 2006, luna decembrie, iar cu Prințul Nicolae, da, da, știu că nu mai e prinț, la Tășuleasa Social, unde am vorbit destul de mult…

Restul … e istorie