Palatul Culturii Bistriţa: Conferinţa „Crăciunul de azi – o perspectivă etnologică” susţinută de Menuţ Maximinian

La Palatul Culturii Bistriţa a avut loc conferinţa „Crăciunul de azi – o perspectivă etnologică”, în cadrul căreia etnologul Menuţ Maximinian a vorbit despre modul în care este receptat cel mai mare eveniment tradiţional şi spiritual al iernii. Etnologul a pus accentul pe păstrarea obiceiurilor aşa cum erau în vatra satului.
De asemenea, i-a îndemnat pe specialiştii din zece judeţe, prezenţi la conferinţă, să promoveze prin intermediul ansamblurilor colindele în grup, pentru că în satul tradiţional niciodată nu colindai singur, aşa cum este moda zilelor noastre. S-a pus accent pe păstrarea pronunţiei locale, a colindelor specifice zonei, pentru că în ultimul timp există tendinţa uniformizării şi a cântării aceloraşi colinde, astfel încât lumea nu mai ştie, odată şi cu uniformizarea portului, din ce zonă provii. În conferinţă s-a pus mare accent pe legendele Crăciunului, pe care ar trebui să le ştim mult mai mult, pentru a nu fi invadaţi de povestea lui Moş Crăciun care zboară cu sania trasă de reni pe deasupra lumii.
„Decoraţiunile şi arhitectura erau mult prea nesemnificative în copilăria noastră. Importantă era intensitatea cu care trăiam în preajma sărbătorilor de iarnă. Vreau să facem împreună o incursiune în lumea satului românesc, să lăsăm deoparte modele de la oraş şi să trăim pentru câteva clipe adevărata atmosferă de sărbătoare. În ultimii ani am prezentat zeci de spectacole de tradiţii, însă nici unul nu a avut puterea să transpună în scenă emoţia trăită acolo acasă. Sărbătoarea Crăciunului este momentul cel mai festiv al anului. Dacă Paştele rămâne momentul cel mai încărcat de spiritualitate creştină, Crăciunul are rădăcinile mult mai adânc ancorate în ritualismul arhaic solstiţial. Crăciun este fratele mai mare al lui Moş Ajun, ambii întruchipând îmbătrânirea şi degradarea timpului, care se cere renovat, prin Naşterea Pruncului. În noaptea de Crăciun focul nu trebuia să se stingă din săbă, un buştean era pus pe vatră întreg, să ardă toată noaptea. Nici lampa nu trebuia să se stingă în nicio casă. Se spune că la 12 noaptea, dacă mergeai în şură la animale ca să le dai de mâncare, le puteai înţelege graiul: le strigai, iar dacă ele îţi răspundeau, adică dacă mugeau, trebuia să le dai de mâncare, iar atunci se putea să le înţelegi graiul. Vergelul de Anul Nou, berea de Bobotează şi nunţile desfăşurate după un anumit ritual se înscriu, de asemenea, în şirul petrecerilor ce adunau acea fărâmă de veselie, ce nuanţa în bine viaţa satului. Sărbătorile, mai ales Crăciunul, aveau un farmec aparte, farmec care venea din inimile noastre sincere de copii, dar şi tradiţiile îmbinate cu respectul deosebit acordat de întreaga comunitate. Pregătirea începea de fiecare dată cu igienizarea casei, curăţenia sufletului prin post şi rugăciune, armonie şi înţelegere. Aşa se face că aceste zile de sărbătoare erau trăite la cote maxime. Colindul organizat pe grupe de vârstă, primirile prietenoase în aburul cald al cozonacilor şi al pâinii de casă, al colăceilor oferiţi copiilor, constituie momente păstrate cu sfinţenie în amintirea anilor ce s-au scurs. Cete serioase de colindători cutreierau satul, care răsuna până dimineaţa. În fiecare colţ de sat se auzeau glasuri care anunţau Naşterea Domnului. Şi oamenii, primitori cum sunt, primeau Crăciunul în casă. Mai este puţin şi vine „Craciunu”. Fetele fac în şezători haine noi, pe care le vor îmbrăca de Sărbători. Feciorii le ajută la colind: “Sculaţi gazde nu dormiţi/ Că soarele-o rasarit/ În oblonu’ boilor/ Şi-n staulu’ oilor/ Şi-n fereastra gazdelor/ De ieşi gazdă până-n prag/ Că te colindăm cu drag/ Şi iară te băgă-n casă/ Ş-aprinde lumina-n masă/ Că-ţi intră Hristos în casă/ C-un mănunchi de busuioc/ Sã aibă gazda noroc/ Tăt margând şi stând pe loc/ C-un mănunchi de nintă creaţă/ Să aibă gazda viaţă/ Tăt margând şi stând pe laiţă”. Simbolic, cu traista în spate, copiii vă vor colinda: “Lasaţî Craciunu în casă?” Cu siguranţă răspunsul este afirmativ. Vine Crăciunul, Sarbatori fericite” a spus, printre altele, Menuţ Maximinian.
Pregătirea bucatelor, dar şi a sufletului, povestea pomului de Crăciun (care este mult mai veche decât a bradului la noi), a nucilor şi a merelor din rai au fost, de asemenea, subiect de conferinţă. Conform specialiştilor, în judeţul Bistriţa-Năsăud există şapte tipuri de colindat, de la colindul cetelor de tineri la colindul copiilor, cel cu măşti, Steaua, Sorcova, Irozii, Pluguşorul.
Concluzia a fost aceea a readucerii în actualitate a frumuseţii satului de altădată.