Dracula, mai bârgăuan, într-un roman scris de un bistriţean

Universitatea Babeş Bolyai a organizat în Aula Magna a Extensiei Bistriţa lansarea romanului „Dracula. Începutul”, de John Grimo (Ioan Bîca).
Profesorul Ioan Bîca a publicat de-a lungul timpului o serie de lucrări de specialitate, care vorbesc despre frumuseţile judeţului Bistriţa-Năsăud, cu încărcătură geografică, istorică şi culturală, dar şi alte locuri din ţară şi chiar din lume. Este şef de lucrări de doctorat la Facultatea de Geografie a Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, pe lângă activitatea didactică şi de cercetare fiind şi realizator de emisiuni. Bârgăuan prin origini, Ioan Bîca propune prin romanul de faţă un model inedit de promovare turistică a meleagurilor deosebit de pitoreşti din Pasul Bârgăului, locul unde se desfăşoară o parte a romanului Dracula, scris de Bram Stocker.
Cuvântul de început a aparţinut conf univ. Dr. Mircea Mureşianu, directorul Extensiei universitare Bistriţa, care a vorbit despre colegul Ioan Bâca şi despre modul în care acesta cunoaşte în amănunţime geografia judeţului nostru, dar în acelaşi timp este şi un bun scriitor, fapt dovedit prin apariţia acestui volum.
Se împlinesc 120 de ani de la editarea, în 1897, a romanului „Dracula”, sub semnătura lui Bram Stocker. Pentru scrierea acestuia, s-a documentat şapte ani în ceea ce priveşte folclorul şi poveştile despre vampiri, însă nu a fost niciodată prezent pe aceste meleaguri, conturând un portret al tradiţiilor săseşti, şi nu a ţăranului român.
Ioan Bâca s-a născut în tradiţiile bârgăuane, astfel încât, în cartea lui, descoperim bârgăuanul neaoş, dar şi sursele istorice, legendele şi miturile ce întregesc frumuseţea acestor ţinuturi.
Descrierea lui Vlad din anul morţii, 1477, iar mai apoi transformarea lui într-un personaj legendar, fără suflet şi fără umbră, ne fac să ne întâlnim cu un Dracula mai bârgăuan, mai uman, după cum însuşi autorul afirmă. „Voi bântui prin negura veacurilor veşnic pustiu, dar nu singur, pentru că voi avea de partea mea necuvântătoarele pământului, ploaia şi vântul, spaima şi disperarea, lumina nevăzută şi noaptea nenăscută”, spune Dracula.
Descoperim calităţile de scriitor în fraze precum „Câţiva corbi croncăneau într-o pădure din apropiere, iar zăngănitul armelor părea că sfidează ritmul firesc al secundelor” (p.14) . pentru că mulţi dintre noi nu cunoaştem povestea lui Vlad al III-lea, zis Ţepeş sau Dracula, nepotul domnitorului Mircea cel Bătrân, voievod al Ţării Româneşti, ce şi-a găsit moartea în apropierea Bucureştilor, scriitorul îi conturează un portret în care ne întâlnim şi cu trădarea de frate, vorbind aici de Radu cel Frumos, dar şi cu un dialog epistolar între Ştefan cel Mare şi Matei Corvin, domnitorul Moldovei, cerându-i majestăţii sale să-l elibereze din temniţă pe Vlad.
Merită pus accentul pe momentul despărţirii sufletului de trup, unul foarte important în credinţa strămoşească, aici căpătând alte conotaţii. „Deşi trupul meu a fost împuns de suliţele osmalâilor, iar capul mi-a fost îndepărtat de trup, se pare că nu am murit ci m-am transformat în uimitor, într-un personaj legendar, fără suflet şi fără umbră, condamnat să trăiască la hotarul dintre lumină şi întuneric, dintre zi şi noapte, dintre realitate şi închipuire” (p.8), spune Dracula, completând „am fost un om curajos, hotărât şi sincer, am urât lenea, hoţia şi viclenia. Cei fără de moarte trec dintr-un timp în alt timp, dintr-un trup de pământ efemer într-un trup eteric veşnic” (p.17).
În cartea lui John Grimo întâlnim legendele locului, amintind aici cloşca cu pui de aur, plugul, carul cu boi, soldaţii, toate din aur, ascunse ca adevărate comori într-o grotă de primii locuitori ai acestor tărâmuri, dacii. Aurul este considerat în tradiţia noastră cea mai de preţ comoară, însă la care dacă tânjeşti pot să ţi se întâmple fel de fel de lucruri rele. Şi în acest caz, în jurul comorilor îngropate bântuind o armată de duhuri. „Formată din păcurari, cu bărbi mari şi cuţitoaie, cu pieptare de lână şi brâie din piele de bou, groasă, cu cămăşi de zale uneori care zăngăne”, (p.22).
Interesant este faptul că, dacă în tradiţia noastră, în anumite cazuri, bătrâneţea este transformată în tinereţe, dacă tânjeşti să intri în această grotă, tânăr fiind, vei ieşi bătrân, iar dacă povesteşti ce ai văzut acolo, mori. „Pentru a intra în această grotă ar trebui ca şapte episcopi şi un patriarh să facă rugăciuni şi să moară la rândul lor pentru a se putea coborî în adâncuri” (p.22).
Această zicală este prezentă în cultura populară „şapte popi şi protopopi îţi trebuie ca să te dezlege”.
Faptul că Dracula din această carte este mai uman o descoperim şi prin zicerea „Mergi cu sănătate, omule, şi ai grijă de fiarele nopţii” (p.25), dar şi în faptul că nicăieri nu întâlnim în această carte scene sângeroase. Inclusiv la răpirea zânelor scenele sunt unele suave, acestea ajungând să trăiască în plăceri alături de conte.
De altfel, poveştile cu zâne din această zonă, la fel ca şi legendele legate de comori, sunt prezente şi azi în viaţa bârgăuanilor.
Cartea lui Ioan Bâca ne aminteşte şi de filmul „Hotel Transilvania”, mult gustat de tineri, întâlnind, la Ferma lui Peter, căpcăuni, vârcolaci, zombi şi alte arătări ale pământului. Interesant este modul în care Dracula îşi caută loc de castel, dacă în tradiţia noastră locul de casă trebuie să fie luminat şi aproape de izvoare, în cazul acesta se cauză un loc izolat, întunecos, adică o bună pepinieră pentru creşterea spiritelor rele.
În ţinuturile bârgăuane trăiesc lupi, strigoi, moroi, vampiri, vârcolaci, bufniţe, cucuvele, lilieci, vrăjitori, demoni şi îngeri decăzuţi, dar şi personaje de basm precum Baba Dochia Tomi, de 110 ani, întruchiparea Babei Dochia pe care noi o sărbătorim în preajma Mărţişorului. Tot aici îl întâlnim pe vânătorul Gherasim, trecut şi el de 100 de ani, care vrea să ucidă zimbrul uriaş din aceste locuri. Arma împotriva acestuia ar fi gloanţele de argint, trase direct în inimă sau, în cazul vampirului, parul ascuţit din frasin sau plop.
Printre remediile împotriva duhurilor rele este cunoscutul usturoi, dar şi tămânia şi, bineînţeles, crucea. Interesantă este aşezarea în carte a poveştii lui Iosif al II-lea, care a venit pe Valea Bârgăului în momentul proiectării drumului cu Ţinutul Bucovinei, întânind aici şi armata grănicerilor năsăudeni. Modul în care este primit împăratul pe aceste ţinuturi, dar şi firea lui este oglindit în adevărate pagini literare de Ioan Bâca.
Sintagme precum „iarba sonoră” descoperă un adevărat scriitor care aduce prin acest roman o nouă viziune asupra Ţinutului Bârgăului, dar şi un mod nou de aşezare în conştiinţa publicului a micului Dracula, văzut aici „jumătate om, jumătate diavol”. (p.65)
Cartea se încheie în momentul ajungerii avocatului Jonathan Harker la Berlin, urmând ca de aici să pornească spre Bistriţa. Continuarea şi povestea a ceea ce s-a întâmplat mai departe găsim în celebrul roman Dracula. Iar mai apoi, o a treia parte, scrisă de câţiva ani, o regăsim în cartea strănepotului scriitorului englez. „Mă renasc ca şi scriitor, pseudonimul unul rezonant, John Grimo (de la Grigore Moisil), este cel care sper că-mi va aduce, în continuare, şi alte proiecte literare. Scriu din clasa a V-a, când făceam scenarii pentru jocurile de copii, însă momentul în care m-am hotărât să scriu un roman a fost acela al întâlnirii cu nepotul lui Bram Stocker, care a scris un roman continuare la cel al bunicului lui, şi atunci mi-am zis, de ce să nu scriem unul dinaintea prezenţei acestuia în ţinutul nostru, în care să vorbim despre locurile noastre reale, despre faptele istorice aşa cum au fost ele, pentru că în romanul scriitorului englez sunt multe neadevăruri, poate că intenţionat făcute sau poate din lipsă de documentare. Eu am vrut să-l fac pe Dracula mai valah, mai de-al nostru, şi sper că am reuşit. Romanul este o pledoarie pentru a aduce turişti în judeţul nostru”, a declarat Ioan Bâca.
Volumul a fost prezentat de scriitorii Alexandru Cristian Miloş, Menuţ Maximinian şi de asist. univ. dr. Lia Cioancă, subliniindu-se calităţile pe care Ioan Bâca le are, dar şi faptul că ne întâlnim cu o nouă viziune asupra lui Vlad Ţepeş.
Sesiunea de autografe, la care au participat mulţime de studenţi şi cadre didactice, a întregit reuşita evenimentului.