Alexandru Stupinean şi organizaţia anticomunistă ‘’Gărzile Libertăţii ‘’ din Delureni. Tovărăşia cu Alexa Cătinean. Arestarea şi condamnarea sa

Gruparea anticomunistă “Gărzile Libertăţii” din Delureni a fost înființată în luna noiembrie a anului 1948 de un gospodar din Delureni, Alexandru Stupinean.Acesta a depus jurământ de credinţă pe un pistol în faţa lui Alexandru Moraru,conducătorul organizaţiei anticomuniste’’Gărzile Libertăţii’’ de pe câmpie (în partea de sud a judeţului Bistriţa-Năsăud) :“Jur că voi lupta cu credinţă pentru Gărzile Libertăţii, contra regimului, guvernului şi contra comunismului.Aşa să-mi ajute Dumnezeu”.Alexandru Moraru, originar din Silivaşul de Câmpie, absolvent de liceu şi subofiţer în rezervă era un tânăr de numai 23 de ani.În procesul verbal de interogatoriu al Tribunalului Militar Oradea din ziua de 25 august 1953 Stupinean Alexandru arată cum a fost recrutat de Alexandru Moraru în această organizaţie:’’Am făcut politică legionară în anul 1937.În anul 1949 m-am înscris în organizaţia ’’Gărzile Libertăţii’’ fiind recrutat de Moraru Alexandru.Am avut funcţia de şef al acestei organizaţii din comuna mea,Delureni.Mi-au promis că îmi vor da bani şi din această cauză m-am înscris în această organizaţie revoluţionară.Mi s-a spus că acei bani îi vor primi de la angloamericani ca ajutor.Moraru Alexandru mi-a spus că are legătură cu angloamericanii,că aduce arme de acolo şi bani.Tot Moraru mi-a spus că după ce vor aduce armele le vor depozita şi atunci când vor primi ordin la patru puncte vor pune oameni înarmaţi şi vor da lovitura de stat contra regimului comunist.Am depus jurământul în faţa lui Alexandru Moraru ţinând mâna pe un pistol.Am recrutat membrii din Delureni în organizaţie care au depus jurământul de credinţă la fel ca şi mine.Legătura cu Moraru Alexandru o ţineam prin Dănilă Rus care era curierul grupului.Alexandru Moraru a fost arestat de acasă din Silivaşul de Câmpie în 22 februarie 1949 iar eu am rămas de atunci singurul conducător al organizaţiei ’’Gărzile Libertăţii’’din Delureni’’.[1]

            Obiectivele acestei organizaţii anticomuniste au fost acelea de a se preocupa pentru a recruta noi membrii din rândul unor oameni demni de încredere din sat,să se înarmeze şi să se pregătească pentru a ocupa primăria şi postul de jandarmi din comună contribuind astfel la răsturnarea regimului comunist şi să fie gata de a lupta cu arma în mână pentru a alunga  cotropitorii sovietici,atunci când va fi declanşat războiul de către americani. După recrutarea lui Stupinean Alexandru de către Moraru Alexandru în organizaţia’’Gărzile Libertăţii’’ca membru,acesta a ţinut la începutul lunii decembrie 1948 şedinţe în casa lui Deac Ioan din Delureni.Aici a participat şi Moraru Alexandru care le-a vorbit despre obiectivele  organizaţiei’’Gărzile Libertăţii’’.Cei de faţă:Stupinean Ioan,Pintican Avram şi Moldovan Alexandru au depus jurământul de credinţă pe un pistol înaintea celor doi[2].

În procesul verbal de interogatoriu al Tribunalului Militar Oradea din ziua de 25 martie  1952 Pintican Avram mărturiseşte:’’În luna decembrie a anului 1948 am mers cu Stupinean Alexandru acasă la Deac Ioan.Aici i-am găsit pe Stupinean Ioan,fratele lui Alexandru Stupinean şi pe Moldovan Alexandru.Stupinean Alexandru   ne-a vorbit despre organizaţie.Apoi am jurat credinţă organizaţiei.În timpul jurământului Stupinean ţinea un pistol în mână iar Deac citea textul jurământului.La sfârşit Stupinean ne-a avertizat să nu îl trădăm,în acest caz ne va împuşca în cap şi va da foc gospodăriilor noastre’’[3].

După o săptămână Stupinean Alexandru a organizat o nouă şedinţă în casa lui Ioan Deac la care au participat Rusu Ioan (zis Nelu),Pintican Alexa,Rusu Ioan,Negruşa Obreja şi Deac Augustin.După ce le-a vorbit despre scopurile organizaţiei cei prezenţi au depus jurământul pe un pistol adus de curierul grupului,Rus Dănilă de la Moraru Alexandru.Dănilă i l-a dat lui Deac Ioan care la rândul lui l-a înmânat lui Stupinean Alexandru,conducătorul organizaţiei din Delureni.Jurământul depus pentru a intra în organizaţie era :“Jur că voi lupta cu credinţă pentru Gărzile Libertăţii, contra regimului, guvernului şi contra comunismului.Aşa să-mi ajute Dumnezeu” .

La începutul lunii ianuarie a anului 1949 se vor ţine alte şedinţe în casa lui Mihai Gliga din Delureni .Moraru Alexandru conducea aceste şedinţe alături de Alexandru Stupinean .Toţi care au participat la aceste şedinţe: Mihai Gliga,Balaş Liviu,Balaş Iosif şi Stupinean Dănilă au acceptat propunerile lui Moraru şi au depus jurământul de credinţă.

După arestarea membrilor organizaţiei din Delureni începând cu luna iunie a anului 1949 în anchetă, la Cluj în ziua de 11 iulie 1949 Balaş Iosif mărturiseşte sublocotenentului de Securitate Simonis Emil:’’ La începutul lunii ianuarie a anului 1949,aflându-mă în casa numitului Gliga Mihai împreună cu Balaş Liviu,fratele meu şi Stupinean Dănilă a intrat în casă Stupinean Alexandru şi un necunoscut care s-a recomandat a fi Moraru Alexandru.El a început să ne spună că este partizan şi că este şeful Gărzilor Libertăţii din judeţul Mureş şi că a venit cu intenţia să organizeze şi în comuna Delureni membrii în organizaţie.A mai spus că această organizaţie are ca scop înlăturarea regimului actual al comuniştilor şi că în curând americanii vor începe războiul iar noi trebuie să îi sprijinim,la momentul oportun să fim înarmaţi pentru a ataca autorităţile comunale şi conducătorii comunişti din comună.Am depus jurământul înaintea lui şi ne-am angajat să nu trădăm cauza.După două săptămâni Moraru a venit călare pe un cal,s-a oprit în faţa casei lui Mihai Gliga spunându-i să caute locul potrivit pentru adăpostirea armamentului şi o puşcă mitralieră pe care el o va aduce pentru a ne servi la scopurile organizaţiei.După  scurt timp am auzit de la nişte locuitori ai comunei Silivaş din judeţul Cluj că Moraru Alexandru a fost arestat de Securitate.[4]’’

După ce Alexandru Stupinean a reuşit să fugă în 1949 de trupele Securităţii şi să se ascundă în pădurile de lângă Delureni până în anul 1950 a pribegit de unul singur fiind ajutat cu mâncare de soţia sa Fira şi de  oamenii din sat care mergeau la muncă la câmp.

Astfel l-a întâlnit Moldovan Susana care copilă fiind mergea cu mieii la păscut pe islazul din apropierea pădurii Fânaţului:’’M-am întâlnit cu el,cu Ciandi.Îmi dădea o ploscă de fier să îi aduc apă.Mă duceam cu mieii la apă iar el mă aştepta în altă parte să îi dau plosca umplută cu apă.Îl vedeam cum iese din cucuruzi.Nu l-am pârât niciodată.Ştiam să tac[5]’’.

L-a întâlnit atunci pe Stupinean şi Rusu Ioan care mărturiseşte:’’Am mers într-o zi în pădure să strâng nişte nuiele să fac nişte mături de găteje.Am auzit un foc de armă şi m-am speriat.Am fugit să ies din pădure şi la 100 de metri m-am întâlnit cu Stupinean care m-a liniştit,a văzut că sunt speriat:’’Stai că nu-i nici un bai ! Nu pe tine te urmăresc ! Urmăresc un ţigan din Silivaş care este secretarul organizaţiei de partid.S-a angajat la partid că pune el mâna pe mine !După el am tras ![6]’’

Una dintre persoanele care îl ajutau pe Alexandru Stupinean era Albuţ Maria din Delureni.În 21 iunie 1953 va fi arestată de către Securitate care a aflat de ajutorul pe care i l-a dat lui Alexandru Stupinean în urma interogatoriilor la care acesta a fost supus.La rândul ei fiind interogată la Cluj în ziua de 22 iunie 1953 Albuţ Maria declară:’’Cât timp a fost fugit Alexandru Stupinean l-am ajutat făcându-i legătura cu soţia lui,Fira care îl alimenta cu mâncare,spunându-i locurile în care se ascunde.La fel i-am dat şi eu în repetate rânduri de mâncare.De asemenea îl ţineam la curent cu ce se petrece în comună mai ales atunci când vedeam că Miliţia îl urmăreşte.Din luna iulie a anului 1950 Stupinean Alexandru nu mai era singur ci era împreună cu Cătinean Alexa,dezertorul care nu s-a mai întors în armată şi s-a însoţit cu el prin păduri[7]’’.

Despre întâlnirea lui Alexa Cătinean cu Stupinean Alexandru vorbeşte soţia sa,Cătinean Maria care spune în procesul de interogatoriu din ziua de 25 iunie 1953 de la Cluj:’’Soţul meu Cătinean Alexa zis Lesa în anul 1950 a fost încorporat în armată la muncă în Vatra Dornei.După trei săptămâni a dezertat venind acasă după care la trei zile a luat legătura cu Stupinean Alexandru care a fost fugit la pădure încă din anul 1949. A stat cu el până în anul 1951 când a fost arestat.Îi duceam soţului meu de mâncare la locul numit Poiana Fânaţului.Din mâncarea pe care i-am dus-o i-a dat întotdeauna şi lui Stupinean Alexandru.Ne spunea că se schimbă regimul şi ne îndemna să nu predăm cotele la stat [8]’’.

Despre însoţirea lui  Alexa Cătinean cu Stupinean Alexandru ştiau şi oamenii din sat,din Delureni.Rusu Ioan l-a întâlnit atunci :’’A fugit acasă din armată, de la lucru, de la Vatra Dornei.Îi era foarte greu.Nu a mai vrut să se întoarcă înapoi.Era mai bolnăvicios de felul lui.L-am sfătuit să se întoarcă că era păcat de el,era băiat tânăr.S-a întâlnit cu Stupinean iar acesta i-a zis că el trebuia să facă armata la vreo armă şi nu la muncă şi l-a chemat să vină cu el pentru că în cel mai scurt timp vor veni americanii care vor începe războiul şi vor alunga de la putere regimul comunist.Mulţi din sat ascultau atunci posturile de radio la care americanii ne promiteau că vin şi ne cereau să rezistăm.Eram convins şi eu că nu mint ci spun adevărul.De aceea când am făcut armata şi am fost propus să fac studii în Uniunea Sovietică am refuzat pentru că îi aşteptam pe americani să vină’’[9].

Alexa Cătinean a fugit din armată cu două puşti şi câteva grenade,dintre care o puşcă i-a   dat-o lui Stupinean Alexandru.Chiar el recunoaşte acest lucru în anchetă la Oradea:’’Am stat împreună cu Cătinean Alexa fugiţi în păduri din luna iulie a anului 1950 până în 4 februarie 1951.De la Cătinean Alexa am avut o armă Z.B. cu 15 cartuşe şi o grenadă.Am luat arma pentru a o folosi împotriva celor care vor încerca să mă atace[10]’’.

Pentru prinderea celor doi fugari Securitatea Mureş a organizat mai multe acţiuni.Ioan Rusu care în acea perioadă era secretar al U.T.M,al organizaţiei tinerilor comunişti din comună îşi aduce aminte evenimentele trăite:’’Venea Securitatea de la Mureş,toţi erau unguri şi ţinea adunări generale în sat:’’Nu vreţi să spuneţi unde e ascuns Stupinean?Când o să-l prindem el o să vă pârască pe toţi !’’Dacă te întâlneai cu ei în şezători sau pe drum scoteau tot de la tine să vadă dacă nu ai vreun bilet către ei sau vreo informaţie.Dacă aflau vreun briceag la tine strigau ca ieşiţi din minţi:’’Banditule ! Cu ăsta vrei să omori organele Statului ?’’Te băteau de nu există ! Eram secretar atunci la organizaţia U.T.M din comună şi mă obligau să strâng tinerii din sat să participăm la vânători organizate de ei,să facem pe gonacii.Veneau câte 20 de aşa zişi vânători.Dar pe ei îi durea să îi prindă pe Stupinean şi pe Alexa,asta era vânătoarea lor.Mergeam câte zece kilometri prin pădure începând de la Fântâniţa.Ne cereau dacă vedem un om ascuns să dăm alarma iar ei îl vor încercui să îl poată prinde.Nu am găsit niciodată nimic[11]’’.

Pentru a-i putea aresta pe cei doi fugari Securitatea a organizat controale şi la casa Mariei Cătinean,soţia lui Alexa Cătinean din Delureni.În documentarea orală pe care am făcut-o în primăvara anului 2018 în Delureni am cules mărturia lui Moldovan Susana,sora Mariei Cătinean care îşi aminteşte:’’Într-o seară a venit şeful de post şi încă trei.Au scos-o pe sora mea Maria afară din casă şi au începând să o bată.Când s-a întors în casă era plină de sânge pe faţă.Nu doar Miliţia ne cerceta casa ci şi Securitatea de la Mureş.Ziceau către mama mea Susana :’’Să ne spui unde este ginerele tău Alexa ! ‘’Dar mama nu îl vedea în veci.Tata Costan le răspundea:’’Eu nu pot să îl prind chiar dacă ar fi în casă,lângă pat ! Pe mine mă puteţi duce !’’Apoi îi luau pe mama şi pe tata şi pe sora mea Maria şi îi purtau după ei prin păduri.Şi ziceau către tata:’’Vezi bătrâne ce îţi face fata?’’ Iar el le răspundea:’’Daţi-i pace ei ! E o fată sărmană bătută de soartă !’’Şi mergeau înainte prin pădure strigându-l  pe  Alexa cu Securitatea după ei.Dar nu aici se întâlnea sora mea Maria cu soţul ei Alexa ci în sat.Alexa cobora de pe dealuri şi se ascundea în turnul bisericii.Aici îi aducea în mare taină nevasta lui noaptea copila să o vadă să îi treacă dorul de casă. [12]’’

La capturarea dispăruţilor a colaborat  cu Securitatea Mureş şi conducerea politică comunistă din comuna Delureni.Rusu Ioan îşi aduce aminte:’’Erau aici în satul nostru două familii de unguri care locuiau lângă casa parohială,din jos de drum.Erau doi veri care erau secretari de organizaţie la partid în comuna noastră.Când se schimba unul îl punea pe celălalt în funcţie.Ei se luptau să fie prins Stupinean.Aveau misiunea de a culege informaţii să le predea Securităţii.Ăştia doi în continuu îl condamnau pe Stupinean.Într-o noapte Stupinean şi Alexa au mers pe ei, au spart geamurile de la casele lor şi au tras câteva focuri în aer.Toţi au fugit de spaimă ![13]’’

Rechizitoriul întocmit de Procuratura Militară Oradea la data de 27 iulie 1953 prin procurorul militar Marcel Olteanu pentru trimiterea în judecată a lui Alexandru Stupinean vorbeşte despre două incidente majore în care Stupinean Alexandru şi Alexa Cătinean au fost surprinşi de trupele  Securităţii şi atacaţi:’’În ziua de 26 decembrie 1950 Stupinean Alexandru este surprins de organele Statului ascuns într-un grajd şi fiind somat să se predea deschide foc asupra trupei care îl înconjurase trăgând 15 cartuşe până ce arma i s-a defectat.Văzând că nu mai are nici o posibilitate de salvare a aruncat o grenadă defensivă şi la adăpostul exploziei şi a fumului a reuşit să dispară împreună cu Cătinean Alexa.

În ziua de 20 ianuarie 1951 a fost surprins din nou de către organele Statului reuşind din cauza întunericului să dispară lăsând întregul armament pe care îl avea la locul unde stătea ascuns fiind rechiziţionat de organele Statului[14]’’.

Asupra celor două incidente face lumină Cătinean Constantin,fiul Mariei Cătinean:’’Mama cât a fost în viaţă mi-a povestit că ştie de la soţul ei,Alexa Cătinean că prima ambuscadă a fost în Zoreni.Au scăpat cu bine din ea.A doua ambuscadă a fost într-un cătun din comuna Milaş numit Hirean ce se află la marginea unei păduri ce se numeşte Pădurea Roşie.Aici Stupinean şi Alexa au tras la casa unui om,Pop Vasile.Şi-au lăsat armele în grajd,nu le-au luat cu ei în casă să nu sperie copiii.Doar Stupinean avea cu el în buzunar o grenadă.Fiind atacaţi de trupele Securităţii Stupinean a aruncat grenada din casă făcând fum.La adăpostul fumului scos de grenadă au fugit din casă şi nu s-au mai oprit până în pădurea Fânaţului de lângă Delureni.Fugind în grabă armele le-au lăsat în grajdul casei lui Pop Vasile şi au fost găsite de ofiţerii Securităţii care au percheziţionat locul după fuga lor.Nu au mai putut face rost de alte arme,nu le-a mai dat nimeni’’[15].

Rămânând fără arme o ceartă s-a iscat între cei doi şi au hotărât să se despartă în ziua de 4 februarie 1951.Stupinean Alexandru nu s-a mai întors în Delureni pentru că soţia sa Fira murise[16],de aceea a ales să plece într-un câmp la Frata unde a locuit în casa unui gospodar,Soporan Ioan timp de un an de zile.Aici a muncit în gospodăriile oamenilor de aici primind în schimb mâncare şi haine.

Despre Alexa Cătinean ştim de la Cătinean Constantin care a aflat de la mama sa Maria cât era în viaţă că:’’după despărţirea de Stupinean Alexandru a mers în Fântâniţa,un sat din comuna Miceştii de Câmpie,unde a tras la casa unui gospodar de aici,Moldovan Gavrilă.Acesta a luat legătura cu miliţienii de la postul de Miliţie din Sărmaş care l-au pus în legătură cu organele Securităţii de la Mureş.A primit de la ei nişte prafuri,nişte somnifere pe care  i  le-a pus în mâncare lui Alexa.Fiind ameţit a fost prins uşor de cadrele Securităţii şi dus în arest în Cluj.A fost acuzat de uneltire contra regimului comunist şi condamnat de Tribunalul Militar Cluj la 4 ani de temniţă fiind dus la Canal la Colonia Poarta Albă’’[17].

Cătinean Alexa are cel mai tragic destin dintre membrii organizaţiei ‘’Gărzile Libertăţii ‘’ din Delureni.Nu se va mai întoarce niciodată acasă la soţia sa Maria ci după doi  ani de la începerea  detenţiei va muri la Poarta Albă în împrejurări neclare.Un dram de lumină ne aduce tot Cătinean Constantin care mărturiseşte în interviul pe care i   l-am luat în primăvara anului 2018:’’Mama a aflat că soţul ei Alexa a murit la Poarta Albă printr-o scrisoare trimisă de Rusu Ioan care era încarcerat şi el la Poarta Albă.El a scris acasă în Delureni familiei sale:’’Eu sunt bine dar Lesa (porecla lui Cătinean Alexa) s-a mutat la fratele lui, Aurel !’’ Fratele lui Alexa Cătinean,Aurel Cătinean murise cu mult timp înaintea lui,acum erau împreună în împărăţia cea veşnică unde nu este durere,nici întristare ci doar viaţă fără de sfârşit ! Certificatul de deces al lui Alexa l-am primit de la primăria din Şopteriu în anul 1966.Nu scrie în el vreo cauză a morţii sale.Nici în dosarul lui pe care l-am primit de la C.N.S.A.S în anul 2017 nu se menţionează nimic.Nu ştim unde este înmormântat să putem să îi aprindem o lumânare pe mormânt’’[18] !

În ziua de 23 iunie 1953 Cătinean Maria va fi arestată pentru că în urma interogatoriului lui Stupinean Alexandru Securitatea a aflat că i-a ajutat cu mâncare pe el şi pe soţul ei Alexa cât timp au fost fugiţi în păduri. Va fi închisă în penitenciarul din Cluj.În procesul verbal de interogatoriu al ei din ziua de 25 iunie 1953 la rubrica ‚’Situaţia familiară’’ se specifică:’’Văduvă,a fost căsătorită cu dezertorul Cătinean Alexa,în prezent decedat[19]’’.

În ziua de 4 februarie 1951 Stupinean Alexandru s-a despărţit de Alexa Cătinean şi a ales să plece într-un câmp la Frata unde a locuit în casa unui gospodar,Soporan Ioan timp de un an de zile.Aici  a muncit în gospodăriile oamenilor de aici primind în schimb mâncare şi haine ascunzându-se astfel de controalele Securităţii care urmăreau capturarea lui.

În documentarea orală pe care am făcut-o în primăvara anului 2018 am cules mărturia lui Hapa Ioan care în anul 1951 alături de tatăl său Vasile Hapa l-au întâlnit aici,la Frata fiind vecini cu Soporan Ioan,în casa căruia se ascundea Stupinean.Hapa Ioan îşi aduce aminte:’’L-am cunoscut bine pe Alexandru Stupinean.A locuit un an de zile aici la noi în câmp.Aveam atunci 16 ani.Îmi aduc aminte că era un om nu prea înalt dar lat în spate.Se vedea pe el că nu îl calcă nimeni în picioare.De la noi şi până la casa unde stătea el sunt  vreo două sute de metri,casa în care locuia era aşezată sub o coastă.Noi avem un rât vecin cu cel al lui Soporan şi mă întâlneam cu Stupinean în fiecare dimineaţă când duceam vacile la păscut.Venea la noi la lucru.A cosit la noi orzoaică iar tata i-a dat o pungă cu făină şi o cămaşă.I-a spus tatălui meu că el a fost în comisia cu împărţitul pământului din Delureni şi că de acolo i s-a tras  scârba cu comuniştii,de acolo a dat de râcă cu ei.Tot el i-a povestit tatălui meu că şeful de post din Sărmaş avea mare boală pe el şi căuta să îl prindă.A mers la el acasă şi l-a întrebat:’’Vrei să murim amândoi? Nu mai umbla după mine ! Dă–mi pace ! Nu mai spune la nimeni că ne-am întâlnit ![20]’’

În procesul verbal de interogatoriu din data de 13 ianuarie 1953 din anchetă de la Cluj Soporan Ioan declară:’’În primăvara anului 1951 eram la prăşitul porumbului împreună cu Stupinean Alexandru.Trecând pe acolo Hapa Vasile s-a oprit puţin şi am discutat după care a stat de vorbă cu Stupinean Alexandru întrebându-l de unde este şi ce caută pe acolo.Stupinean i-a răspuns că este din satul Delureni şi că este fugit pentru că a fost membru în mişcarea ‘’Gărzile Libertăţii’’.Apoi Hapa Vasile l-a întrebat pe Stupinean ce are să fie de lumea asta.Stupinean i-a răspuns că va fi bine,că vin angloamericanii care ne vor salva.Hapa i-a răspuns că nu o să scăpăm niciodată de comunişti.După ce a aflat Hapa Vasile că Stupinean este urmărit de autorităţi pentru activitate duşmănoasă l-a ajutat cu alimente şi l-a primit în casa lui iar Stupinean l-a ajutat de multe ori la săpat,secerat,cosit,la lucrul câmpului’’[21].

Şi fratele lui Hapa Vasile,Hapa Dumitru a arătat omenie şi ajutor pentru Alexandru Stupinean.O spune chiar Alexandru Stupinean în interogatoriul din ancheta de la Cluj din ziua de 2 aprilie 1953 :‘’L-am cunoscut pe Dumitru Hapa în luna mai a anului 1952 când prăşeam la sfecla lui Soporan Ioan.Hapa Dumitru m-a întrebat de unde sunt dar eu nu i-am răspuns nimic.Atunci el mi-a spus că ştie că sunt fugit şi pentru ce.Mi-a dat mâncare în câteva rânduri iar eu l-am ajutat şi i-am cosit iarbă şi orz.Mi-a dat şi o haină mare de lână să nu îmi fie frig.Tot timpul mă încuraja să am grijă de mine şi să mă ascund pentru că în scurt timp vor veni angloamericanii care ne vor salva.A spus că a aflat aceste lucruri de la nişte oameni din Cluj şi din Turda’’[22].

Odată cu toamna anului 1951 petrecerea lui Alexandru Stupinean la Frata se apropie de sfârşit.Securitatea s-a mobilizat şi a aflat că el se ascunde aici.Chiar Stupinean Alexandru mărturiseşte:’’Se ştia în toate satele că sunt fugar politic.[23]’’Au fost însărcinaţi cu arestarea lui miliţienii de la  raionul Sărmaş,secţia judiciară.Într-o adresă către Direcţia Miliţiei Cluj cu numărul 513 din data de 25 octombrie 1952  plutonierul Galeş Grigore raportează superiorilor:’’Raportăm că în ziua de 24 octombrie 1952 am fost informaţi precis că banditul Stupinean Alexandru zis Ciandi din satul Delureni este găzduit de chiaburul Soporan Ioan care locuieşte în câmp în hotarul comunei Frata.În seara zilei de 24 spre 25 octombrie 1952 s-a format o echipă compusă din plutonier de Miliţie Galeş Grigore,şeful Miliţiei Judiciare a raionului Sărmaş,sergent major Marici Emilian,sergent de Miliţie Pastor Ioan şi caporal de Miliţie Pârjol Gavrilă.Echipa condusă de plutonier de Miliţie Galeş Grigore a plecat de la raion prin locuri ascunse pe jos cu direcţia satul Vişinel ,liziera de est punctul valea Frata,unde au ajuns la orele 21 şi s-au instalat în pândă într-un grajd la o distanţă de circa două sute de metri,unde au stat până la ora 4 dimineaţa la care oră a început acţiunea.S-a înconjurat casa numitului Soporan Ioan cât şi grajdurile şi la lătratul câinilor banditul Stupinean a fugit din casă şi a încercat să fugă lovindu-se de miliţianul Pârjol Gavrilă.La prima somaţie s-a întors şi a fugit înspre plutonierul Galeş Grigore şi s-a aruncat pe el.Între timp a ajuns sergentul major Marici Emilian şi sergentul Pastor Ioan cu ajutorul cărora a fost încătuşat.Pe urmă a fost încătuşat şi găzduitorul de mai sus arătat după care s-a efectuat o percheziţie domiciliară la găzduitor pentru găsirea armamentului dacă l-ar fi avut însă nu am găsit nici un fel de armament.După aceasta banditul Stupinean Alexandru şi Soporan Ioan au fost transferaţi la raionul de Miliţie Sărmaş fără să fie văzuţi de populaţie venind prin locuri ascunse.Banditul Stupinean Alexandru a fost găzduit de Soporan Ioan din luna septembrie a anului 1951’’[24].

Despre arestarea lui Alexandru Stupinean ştie şi Ioan Hapa.Îşi aduce aminte:’’În noaptea arestării lui Stupinean am fost plecat la o mătuşă a mea care mi-a dat o găleată de lapte să o ducem la cotă.Când m-am întors acasă a ieşit mama Mariţa înaintea mea şi mi-a zis: ‚’Măi copile ! S-a întâmplat azi noapte un necaz! L-au arestat pe omul acela ce stă la Soporan în casă.L-au luat  şi pe Soporan cu ei’’[25].

În urma interogatoriului lui Stupinean Alexandru Securitatea a aflat că Vasile şi Dumitru Hapa  l-au ajutat cu mâncare cât a stat la Frata .       În ziua de 4 iunie 1953 vor fi arestaţi şi duşi în penitenciarul din Cluj.Vor plăti greu ajutorul pe care i l-au dat lui Stupinean:Hapa Vasile cu cinci ani de temniţă iar fratele său Dumitru cu trei ani şi în plus şi confiscarea averii[26].

                După arestarea din ziua de 25 octombrie 1952 a lui Alexandru Stupinean la  Frata,acesta  a fost dus în penitenciarul Cluj.Aici a fost supus interogatoriilor Securităţii.Dosarele de la C.N.S.A.S arată că în anchetă el a dezvăluit numele tuturor celor care l-au ajutat şi susţinut în toţi aceşti ani până la arestarea lui începând cu Cătinean Maria care îi aducea mâncare lui şi soţului ei Alexa în pădure şi încheind cu Hapa Vasile şi fratele lui Dumitru care l-au ajutat cât a fost ascuns în Frata.

                După aflarea numelor susţinătorilor lui Stupinean Securitatea a trecut la acţiune şi în luna iunie a anului 1953  i-a arestat pe Maria Cătinean,Albuţ Maria ,Costin Grigore,Costin Simion,Negruşa Iustina,Oltean Ioan din Delureni şi pe Hapa Vasile şi Hapa Dumitru din Frata.În luna iulie a anului 1953 au fost arestaţi Precup Simion,Archiudean Dănilă,Lenghel Ioan şi Lapădat Simion din Delureni.

                În cursul lunii august 1953 s-a desfăşurat  la Oradea judecarea de către Tribunalul Militar a  lui Alexandru Stupinean pentru acte de teroare contra organelor de Stat şi a opt consăteni pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale.

Prin sentinţa cu numărul 567 din 25 august 1953 Tribunalul Militar Oradea îl condamnă la moarte pe Alexandru Stupinean pentru acte de teroare săvârşite împotriva cetăţenilor şi împotriva organelor puterii de Stat. Prin hotărârea cu numărul 918 din ziua de 6 octombrie 1953 Tribunalul Militar pentru Unităţile M.A.I prin preşedinte General Maior de Justiţie Petrescu Alexandru schimbă pentru Alexandru Stupinean calificarea din acte de terorism  în crimă de uneltire împotriva securităţii de Stat şi îl condamnă la muncă silnică pe viaţă.[27]

La 16 iunie 1964 este dat decretul nr. 310 prin care 3467 de deținuți politic sunt grațiați de restul pedepsei pe care o mai aveau de executat. Decretul  a fost de graţiere, nu de amnistie, comuniştii nu au amnistiat vreodată „duşmanii poporului“. În ochii regimului comunist, în special ai Securităţii, au rămas tot „duşmani“ şi după eliberare fiind atent monitorizaţi.Toţi membrii organizaţiei ‚’Gărzile Libertăţii’’ din Delureni până în anul 1964 îşi ispăşiseră pedepsele şi erau întorşi acasă.Singurul care era închis  în penitenciarul din Gherla era Alexandru Stupinean a cărui pedeapsă fusese redusă de Tribunalul Militar Oradea în baza decretului cu numărul 5 din 3 ianuarie 1963   din muncă silnică pe viaţă la 25 de ani de muncă silnică.[28] A efectuat din pedeapsă  10 ani şi 10 luni, până când a fost graţiat în baza decretului 310/1964 şi eliberat la 27 iunie 1964.S-a întors pentru scurt timp în Delureni,apoi s-a mutat în Ţagu.Aici s-a recăsătorit şi a muncit la C.A.P-ul din localitate.După revoluţia din 1989 a refuzat să vorbească despre trecerea sa prin temniţele comuniste motivând că nu dorește ca urmașii săi să sufere din cauza trecutului său anticomunist[29].A trecut la cele veşnice în 13 noiembrie 1992 fiind înmormântat în cimitirul ortodox din Ţagu.