Noiembrie, Liviu Rebreanu şi profesorul Sever Ursa

Iar noiembrie.

Maieru, Sever Ursa.

Liviu Rebreanu.

S-a rostogolit toamna de pe dealuri peste frunzele lui noiembrie, lună onirică, după spusele lui Eugen Simion. Sfârşitul ei, anul acesta, este din punct de vedera al temperaturii foarte apropiat de sezonul primăverii.

Când începe noiembrie îmi aduc aminte că în ziua de 27 a acestei luni, în 1885 s-a născut la Târlişiua romancierul Liviu Rebreanu într-o noapte cu o ploaie de stele.

O altă asociere pe care o fac, este de a lega de gâtul lunii noiembrie un alt nume, cel al profesorului măierean Sever Ursa.

Vorbind didactic, cândva, într-o evocare metaforică şi sentimentală, mi-l imaginam pe profesorul Sever Ursa peregrinând, odată cu începerea lunii noiembrie pe la liceele judeţului, pe la şcolile binecuvântate cu numele romancierului, pentru a da dezlegare studierii operei rebreniene.

Mă cunosc cu domnul profesor Sever Ursa de ceva ani. De câte ori am poposit în ,,Cuibul visurilor”, l-am găsit acolo, la datorie, gata să ne emoţioneze cu inedite informaţii despre viaţa şi activitatea literară a lui Liviu Rebreanu, gata să ne convingă că vizitând muzeul la care el a trudit atâta, vom lua cu noi acea ,,merinde sufletească”, vorba autorului romanului ,,Ion”, care va hrăni în sufletele noastre permanenţa cultului pentru opera rebreniană.

Profesorul Sever Ursa convinge. Dacă te-ai abătut pe la ,,Cuibul visurilor” şi încă nu prea ai citit nuvelele sau romanelele lui Liviu Rebreanu, consimţi deliberat, că odată ajuns acasă, o să începi lectura textelor rebreniene, fiincă, ,,păzitorul” memoriei scriitorului, profesorul Sever Ursa, te-a contaminat cu necesitatea citirii operei marelui romancier.

Astfel, turistul zilelor noastre, plimbat cu elegantele autocare, devine cititor al prozei rebreniene, fiindcă dascălul Sever Ursa împarte îndemnuri magice.