O anonimă, plecată din Bistrița

„Rădăcinile Monei Mariana Ciciovan sunt românești, iar
creativitatea sa universală și stilul său sunt unice.”
Vincent Gelinas-Lemaire,
Profesor la Universitatea de Stat Pennsylvanie

Și după 20 de ani de ședere la Montreal e considerată unul dintre cei mai importanți pictori ai Canadei. Nu întâmplător, acum câțiva ani, pentru o manifestare culturală româno-canadiană de la București, M.M.Ciciovan a fost desemnată să reprezinte, prin picturile sale, artele plastice canadiene contemporane.
Deși născută în cătunul Pintic (Dej) - acum 50 de ani -, pentru timpul trăit la Bistrița, consider că e o româncă de-a noastră. Aici, totuși, cineva știa de pasiunea ei pentru pictat; fusese artistul bistrițean Miron Duca, acesta este cel care ar fi îndrumat-o cât de cât în această privință.
Despre apropierea ei de tărâmul artelor plastice, a evocat în câteva rânduri anii copilăriei. Rememorează astfel: „Nu cinema, nu bibliotecă, o bisericuță și o infirmerie, o școliță, nici o distracție, așa că am învățat să iubesc singurătatea. Puteam să privesc cerulore întregi.”Se juca cu argila, modelând figuri, uneori chiar bizare, după propria-i imaginație. Ajunsă școlăriță, i s-a organizat, spre marea ei bucurie, chiar o expoziție de figurine în lut. Dar... părinții, ajunsă mai mare, o doreau contabilă, așa încât a tras-o vârtos pe matematică; nu și-a trădat însă degetele pentru lut. Iată și o explicație pentru faptul că, ulterior, unele tablouri în ulei, au efectiv urme de degete; ca și cum acestea ar fi fost mai la îndemînă decât penelul.
Actualmente, este considerată „une des figures importantes de l*artcontemporaina canadien.” În urma expozițiilor individuale și colective, tablourile sale se regăsesc în colecții publice sau private, în Canada și străinătate: New York, Washington, Boston, Miami, Paris, Madrid, Singapour, Nassau și București (Aici Mona Ciciovan a primit „Medalia Canada-România”, pentru aportul său în relațiile culturale dintre cele două țări).
Comentatorii operei sale găsesc câteva etape/perioade în creația sa de până acum: „Perioada aurită”, „Variații în albastru”, „Întoarcerea la glie”, „Jocul de-a viața”, „Spre esență”. Se consideră că tablourile sale se disting printr-un echilibru singular între figurativ și abstracție, între recognoscibil și insesizabil. Panorama unui oraș, silueta unei femei, elanul unei păsări se detașează de haos și dă acestuia, mai mult decât un sens, inspirația; aceasta, după ce detaliul se recompune în ochii privitorului.
E de înțeles de ce Mona Mariana Ciciovan afirma într-un interviu, cu ocazia expoziției sale retrospective (2019) de la Montreal: „O operă de artă nu este niciodată statică. Important e să ai timp să privești un tablou. Cu cât îl privești mai mult, cu atât mai mult îl descoperi.”
Iată o relație subtilă, sensibilă între timpul creatorului și cel al beneficiarului de artă.