O bijuterie a Văii Ţibleşului a căpătat strălucirea de altădată. Mitropolitul Andrei a resfinţit Biserica monument istoric din Dobricel. Părintele Dănuţ Vidican - Crucea Transilvană, primarul Sorin Hognogi -Ordinul Mihai Vodă

Pe drumul credinţei, îmbrăcaţi în costumele populare, sute de locuitori de pe Valea Ţibleşului au luat cărarea străbunilor pentru a fi părtaşi la bucuria resfinţirii bisericuţei monument istoric din Dobricel. La 270 de ani de când biserica a fost aşezată în mijlocul comunităţii din Dobricel, aceasta a primit straie noi, părintele Dănuţ Vidican împreună cu credincioşii şi administraţia comunei Spermezeu reuşind să o gătească ca o adevărată biserică a Domnului. Încă de la intrarea în localitate, o poartă făcută din brad, pe care străjuia o icoană, semn al apartenenţei la credinţă, i-a întâmpinat pe cei care au venit în satul în care credinţa şi tradiţia sunt aşezate în dreptul sufletului pentru a fi părtaşi la momentul unic în care mitropolitul Andrei a dat binecuvântare ortodoxă.
Înaltul ierarh a fost primit de părintele paroh dr. Dănuţ Vidican, alături de primarul Sorin Hognogi şi de mulţimea de oameni pentru care duminica în care soarele i-a luminat pe toţi va rămâne una de neuitat. După binecuvântarea lucrărilor la biserică şi la altarul de vară, a urmat Sfânta Liturghie oficiată de mitropolitul Andrei alături de un sobor de 30 de preoţi, din care a făcut parte protopopul Doru Zinveliu, diaconul mitropolitan Claudiu Grama, diaconul pe probleme culturale Bogdan Ivanov, inspectorul de religie de la Cluj – Marian Sidon, fiu al satului, părintele duhovnic de la Dobric – Siluan, protopopul din Turda – Alexandru Rusu, după origini din Dobricel, preoţi plecaţi din această vatră pentru a sluji în Timiş (Ioan Bolbos), Bihor, Cluj, dar şi în judeţul nostru.
În cuvântul său, mitropolitul Andrei a vorbit despre secularizare, care îi îndepărtează pe tineri de biserică, rolul preoţilor fiind acela de a însufleţi prin proiectele creştine viaţa comunităţii. Părintele protopop Doru Zinveliu a vorbit despre frumuseţea chipului şi sufletului acestor oameni dintr-un colţ de rai în care sunetul clopotelor şi rugăciunea însoţindu-i în fiecare cliupă a vieţii, la ieşirea din casă, la munca câmpului, fiind însoţiţi de semnul Sfintei Cruci şi de un Doamne ajută.
Îl cunosc pe părintele Dănuţ Vidican încă din momentul instalării la Dobricel, fiind un bun păstor şi un apărător al credinţei străbune, atât la Sfântul Altar, cât şi prin studiile pe care le-a publicat, care au culminat cu o extraordinară lucrare de doctorat. Întotdeuna prezent la momentele importante din viaţa credincioşilor de pe Valea Ţibleşului, părintele Dănuţ Vidican s-a dedicat propovăduirii cuvântului Evangheliei, rămânând fidel primei parohii încredinţată, deşi au trecut aproape 20 de ani de la momentul în care un tânăr preot prelua cheile bisericii şi intra în sufletul oamenilor de aici. Pentru dragostea şi devotamentul faţă de biserica străbună, pentru modul în care a ştiut să împodobească şi biserica nouă, dar şi bisericuţa monument istoric, a căror pereţi de lemn adună povestea străbunilor a căror frunte s-a rezemat în rugăciune pe pereţii care primeau lacrimile lor la necazuri şi bucurii, părintele Dănuţ Vidican a primit cea mai înaltă distincţiei a Mitropoliei Clujului, ca semn de preţuire, Crucea Transilvană.
De asemenea, primarul Sorin Hognogi a primit pentru sprijinul acordat lucrărilor, Ordinul Mihai Vodă, ing. Elec Lazăr de la Comlorela CML pentru lucrările realizate Ordinul Sfântul Pahomie de la Gledin, fostul viceprimar Marian Timoftei – Ordinul Sfinţilor Martiri Năsăudeni, iar membrii Comitetului parohial – diplome de aleasă cinstire.
În cadrul Sfintei Liturghii, teologul Eusebiu Rus a fost hirotonit preot pe baza unei parohii de lângă Huedin. Prin vocea sa, artistul Alexandru Pugna, coleg cu părintele paroh la studiile de Master a Facultății de Teologie din Oradea, a înfrumuseţat momentul liturgic, de altfel secretarul de stat în Ministerul Culturii, sprijinind comunitatea de aici şi proiectul prin care biserica străbună a căpătat o ţinută de o frumuseţe aparte.
Părintele Dănuţ Vidican a oferit icoane tuturor celor care au fost alături de el şi de credincioşi în această lucrare prin care un monument istoric a fost dat nu doar comunităţii ci şi circuitului turistic, drumul asfaltat atât pe la Dobric, cât şi pe la Spermezeu permiţând celor care doresc să cunoască istoria, un circuit într-o zonă în care şi îngerii poposesc în altarul bisericuţei. La eveniment au fost prezenţi preşedintele Consiliului Judeţean – Emil Radu Moldovan, subprefectul Ciprian Ceclan, purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean – Bogdan Ivan, alte oficialităţi care s-au bucurat, alături de credincioşi, de sărbătoarea duhovnicească.
Părintele Dănuţ Vidican şi preoteasa Crina Vidican, alături de bunii credincioşi din Dobricel merită toate felicitările pentru modul în care au ştiut să fie gazde bune pentru oaspeţii veniţi ca împreună să înalţe rugăciuni Celui de Sus.
............
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Dobricel, ce datează din anul 1744, are un plan simplu: dreptunghiular, cu un pronaos cu intrarea pe latura de sud și un perete plin, cu trei laturi ce se îmbină în unghiuri drepte, prevăzut cu o ușă spre naos. Absida altarului este decroșată. Acoperișul de șindrilă, unitar, acoperă și porțiunile decroșate, sprijinindu-se la colțurile absidei altarului pe doi stâlpi și formând astfel două mici pridvoare.

Deasupra pronaosului se ridică un turn cu baza pătrată, având o galerie deschisă, cu câte două arcade pe fiecare latură. Coiful înalt, dar proporțional față de restul construcției, are o bază de asemenea pătrată. Se remarcă, dintre elementele reprezentative, o mică fereastră semicirculară, tăiată în lățimea unei singure bârne și consolele în trepte ce susțin acoperișul la colțurile pronaosului și absidei altarului.

Pe latura superioară a ancadramentului ușii de acces din pronaos spre naos, în cadrul unei inscripții din care au rămas fragmente, s-a păstrat intact anul construirii bisericii - 1744.

Pronaosul tăvănit, naosul cu boltă semicilindrică și altarul de asemenea boltit semicilindric, dar ceva mai scund, au fost pictate, ca dovadă fiind cele câteva resturi de pânză fixate pe pereți.

Din iconostas se mai păstrează ușile împărătești, el având o formă arhaică, doar cu două uși de acces în altar.