O carte monument

Când mi-a parvenit „Monografia Comunei Rodna Veche” (2014) a lui Liviu Păiuş şi am luat-o în braţe, mi-am amintit de butada cu ardeleanul care vede pentru prima dată o girafă şi, sudus de gâtul ei interminabil, a exclamat: „Aşa ceva nu se poate !”
Iar eu, ardeleanul de azi, mi-am zis: „Incredibil, uluitor cum a reuşit autorul să elaboreze un aşa volum (l-am cântărit, are 2,360 kg.) de 1125 de pagini (format A4). Indată, apoi deschid lucrarea şi dau pe pagina de titlu de o sintagmă pe care nu ţin minte să o fi întâlnit undeva: fiind la ediţia a II-a autorul menţionează „mult adăugită”. Nu cunosc ediţia I-a, deci nu mi-e în putinţă să fac comparaţie între ele. Poate nici nu e necesar.
Din ediţia dintâi e reprodusă acum prefaţa persuasivă a conf.univ.dr. Mircea Mureşianu. Reţin începutul şi finalul:
„Rodna cea veche, mirifica Rodnă, mândra şi orgolioasa aşezare someşeană, are de acum o nouă carte, pentru că aşa a înţeles distinsul şi neobositul profesor Liviu Păiuş, fiu credincios şi devotat al locurilor, să-şi dobândească dreptul la înveşnicire.”
Ideea se regăseşte la sfărşitul prefeţei:
„Dacă stăm bine şi ne gândim, toţi cei care trec nepăsători pe lângă „lada de zestre” a locului natal riscă să rămână în afara eternităţii. Profesorul Liviu Păiuş şi-a câştigat un binemeritat loc înlăuntrul acesteia.”
Nu mă îndoisc că aceste cuvinte sunt confirmate de proaspăta tipăritură.
În ce mă priveşte, mi-am propus ca, deocamdată, să fac un gest de întâmpinare, rezultat din foiletonarea admirativă a acestui op, în care fiecare segment al lui e epuizat exhaustiv (ca să folosesc un termen din limbajul de specialitate). Cartea e organizată în trei enorme părţi:I. Istorie. Administraţie. Economie; II. Culte. Învăţământ. Minorităţi;III. Spiritualitate românească.
Spre edificare, culeg titlurile capitolelor din partea a II-a: ”Viaţa religioasă (ortodocşi şi greco-catolici)”; „Portrete de preoţi”; „Cultele neoprotestante”; „Biserica romano-catolică”, „Învăţământul românesc”; „Învăţători, profesori şi educatoare de la Şcoala românească din Rodna”; „Şcoala din Valea Vinului”; „Şcoala cu clasele I-V Valea Poenii”; „ Grădiniţele”; „ Portrete de dascăli” ( (le sunt dedicate 164 de pagini); „Şcoala maghiară”; „Comunitatea evreiască din Rodna”; „Ţiganii”.
O explicaţie pentru subtitlul articolului: E o sensibilă diferenţă între monumental şi monument. Consider că această carte e un monument pentru cultura românească.