Someş, Someş, apă lină

Acum câteva zile, la editura Şcoala Ardeleană din Cluj Napoca, editor Vasile George Dâncu, a apărut o remarcabilă antologie de folclor publicat şi inedit de pe Someş, intitulată „Someş, Someş, apă lină”, de Ion Pop Reteganul, cu un studiu introductiv semnat de harnicul cercetător de folclor, profesorul şi scriitorul rodnean Liviu Păiuş. Acest proiect editorial a apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud prin Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud.
„Prin activitatea sa Ion Pop Reteganul şi-a câştigat un merit important în folcloristica românească de la sfârşitul secolului nouăsprezece. Peregrinările sale prin satele ardelene de la Porţile de Fier până la Rodna l-au făcut să cunoască folclorul românesc ardelean.” După ce s-a stabilit la Rodna, într-o scrisoare adresată lui Micu Moldovan la 14 noiembrie 1886, Ion Pop Reteganul spune, „Rodna e un Ardeal în miniatură, ocolită de dealuri şi munţi şi populată de toate neamurile ce sunt în monarhie, numai turci nu avem. Acum e loc plăcut şi are multă inteligenţă... Curăţenia la popor e exemplu, se poartă numai româneşte...Şcolari avem destui, eu în cl. 1 şi 2, 82, iar colegul din cl. 3 şi 4, 76....Şcoala repetitoare o ţinem în toată regula, eu despărţământul fetelor şi colegiul al feciorilor. Preotul Gherasim Domide catihează regulat, 2 ore la mine în şcoală şi 2 ore la celălalt. Scurt, toate sunt bune numai o scumpete mai mare ca la Blaj. Moşul Porcius e pe acasă şi alţi oficiali şi ofiţeri pensionaţi cu care convin când dispun de timp.”
Domnul Liviu Păiuş observă foarte bine , „Ancorarea acţiunilor în mediul ţărănesc dovedeşte încă odată carecterul popular arhaic al poveştilor lui Ion Pop Reteganul care reflectă societatea românească arhaică în care locul şi timpul activităţilor eroilor poveştilor este prezentat în aceeaşi viziune a ţăranlui ardelean.” Interesantă este aprecierea domnului Păiuş, „Lui Ion Pop Reteganul îi revine meritul de a fi cules pentru prima dată variante ale baladei Mioriţa din spaţiul someşan...referindu-ne astăzi la Mioriţa, trebuie ştiut fără înconjur, cu privire la marea-i şi minunata geneză, că mai înainte a fost colindul! Înainte de a se naşte, abia în ultimele veacuri, cântecul moldo-valah al Mioriţei cu mult înainte s-a născut începând din părţile de sus ale Transilvaniei, foarte plauzibil începând cu zona cuprinsă între munţii Rodnei şi ai Călimanului şi răspândindu-se treptat spre toate zonele pământului românesc, povestea cântată în străvechiul colind al păcurarilor.”
Revenind la profesorul Liviu Păiuş, trebuie să remarc efortul constant al acestui scriitor rodnean de a aduce pe scenă noi şi inedite imagini de folclor de pe întreaga Vale Superioară a Someşului. Domnul Păiuş este un documentarist înnăscut, ştie să navigheze printre munţi de documente, le studiază, le cataloghează, le armonizează, este o întreagă muncă de cercetare, foarte grea în realitate.
Ceva mai de mult l-am studiat cu atenţie pe Ion Pop Reteganul şi am văzut că el n-a putut culege basmele în forma riguroasă a informatorilor, unele par să fie povestite de el însuşi, însă a avut simţul lor autentic şi al graiului în care se auzeau mereu, încât a păstrat în cea mai mare măsură nealterat tipul literar de basm ardelean. Are şi încercări literare dintre care merită să fie semnalate „Tudorica” şi „Suzana cea nebună.”