O întâlnirea față către text la Cenaclul George Coșbuc

„Pandemia ne-a împins spre această formulă online de întâlnire literară a Cenaclului George Coșbuc din Bistrița. Nu am avut oportunitatea vederii față către față, dar parcă a fost mai… rodnică întâlnirea față către text, în sensul că recenzorii au avut o mai multă libertate de meditație asupra creațiilor propuse” – a subliniat Olimpiu Nușfelean în adresa de însoțire a textelor propuse în cenaclu. În întâlnirea online a Cenaclului George Coșbuc al Casei de Cultură a Sindicatelor din Bistrița (director Alexandru Câțcăuan), de la finele lunii mai, au citit Emma Mihăescu – poezie și Florin George Moldovan – proză. Au opinat pe marginea fragmentelor propuse atât scriitori, oameni de litere din București, Cluj-Napoca, Sibiu, Maieru, Bistrița, cât și liceeni și profesori pasionați de literatură de la Liceul Gaudeamus Chișinău, Clubul Copiilor Medgidia, Clubul Copiilor Năsăud și Palatul Copiilor Bistrița.
Mai întâi, Emma Mihăescu „a citit” șapte poezii: „nu alerga prin zăpadă”, „dincolo de gol”, „orbecăire”, „cer turbat”, „limite”, „șoc termic”, „lemn cu lemn”. Din șase pagini de comentarii critice despre poemele propuse, redau aici doar câteva semnalări. „Deși poezia ei trăiește prin aparențe, prin sentimente suprapuse, uneori învălmășite controlat, lirismul nu rătăcește, nu suferă derapaje de pe liniile poetice, oarecum vizionare.” (Virgil Rațiu) „Un lirism al crizelor de sinceritate transcrise fără ornamentație metaforică abundentă, căutată.” (Adrian Țion) „Sunt doar un semn de întrebare, cu alt semn de întrebare nasc nu lamentații sterile, ci transfigurări neașteptate.” (Ionela Nușfelean) „Negația pare să fie la ea acasă, dar și un aproape imperceptibil umor într-un melanj cu autoironia.” (Gheorghe Mizgan) „Stilistic, n-am decelat decât o metaforă demnă de aducere aminte: ...ți-am ars lemn cu lemn toate bisericile tale.” (Vasile Găurean) „Avem de-a face cu o poezie promițătoare, cu un epic simplu, dar tulburător de sincer, împreună cu imagini care recompun realul în lumi total surprinzătoare.” (Iacob Naroș) „Se accentuează izolarea, benevol instaurată, înțeleasă și acceptată ca primă necesitate, care devine propria ei cruce...” (Niculae Vrăsmaș) „Neliniști și angoase metafizice se diluează în tensiuni semantice viguroase. Sub o carapace nu prea dură se ascunde candoarea.” (Lõrinczi Francisc-Mihai) „Construcția e dezvoltată pe o structură cu rezistență epică, prin care nervurile lirice joacă, vizibil, ritmul de noapte al flăcărilor de pe comorile ascunse.” (Victor Știr) „Când am văzut că se termină poeziile, am spus cu voce tare: Doar atât? Au fost savuroase!” (Irina-Mihaela Gheorghiță) „dincolo de gol mi se pare o capodoperă, încă nu știu de ce, dar vreau s-o învăț pe de rost, am impresia că-i despre mine.” (Liliana Orehovschi) „Transpare vulnerabilitatea umană și, mai ales, conștiința fragilității care alternează cu înghețarea zâmbetului, dezghețul rănilor și incertitudini în fața unor șocuri termice, orbecăiri, cer turbat și limitări inerente vieții cotidiene.” (Maria Rus) „Sunt texte promițătoare, dar parcă tind mai mult spre proză, spre narațiune și nu spre lirism.” (Maria Matean).
„Emma Mihăescu nu a publicat mult, până în prezent, dar versurile ei sunt bine închegate, ancorate într-o subiectivitate firească vârstei, întrebărilor acesteia. Istoria ei imaginară se constituie într-un cotidian mărunt, confruntat cu convențiile unor prezențe falsificatoare de existență, în hățișul cărora se blochează exuberanțele inocente, salvate de prezența (naturală a) purității. Poeta este promițătoare, știe căuta prospețimea imaginii poetice, edifică poemul atent, pe structuri firești” e de părere și Olimpiu Nușfelean. O puteți întâlni pe Emma Mihăescu în paginile revistelor Poesis și Caiete Silvane, dar are un grupaj reținut și pentru revista bistrițeană Mișcarea literară, nr. 2/ 2020, care e în lucru deja.
Florin George Moldovan a fost găzduit în Mișcarea literară cu proze scurte: „Părintele Gheorghe și fiara sau cum să ucizi balaurul surâzând” (nr. 2-3/ 2017), „Irina cea Mică” (nr. 1/ 2020) etc. În Cenaclul Coșbuc recent „a citit” două proze: „Fânul” și „Icoană pe sticlă”.
Din alte șase pagini de comentarii critice, selectez câteva mențiuni. „Autorul știe construi povestiri. Are tact și răbdare. Creează momente de tensiune spirituală și intrigi credibile atunci și acolo când sunt necesare, pentru a imprima narațiunii pulsul care dă viață și credibilitate.” (Virgil Rațiu) „Prozatorul conduce cu dibăcie firul simbolic al antitezei, conturând un univers al empatizării cu realitatea prezentată.” (Adrian Țion) „A redat veridicul și verosimilul atât de abil, încât simt că a propus pentru cenaclu nu două texte, ci două lumi.” (Emma Mihăescu) „A conturat o povestire a simțirilor, a trăirilor la persoana a treia singular, într-o manieră existențialistă rurală, în care autorul pare că intră în pielea personajului de parcă se contopesc.” (Gheorghe Mizgan) „Predispoziția pare a fi spre analiză psihologică, de stări interioare, folosind stilul indirect liber, cu o frază destul de amplă.” (Vasile Găurean) „Epicul autorului nu numai că stă să rivalizeze cu cel al lui Rebreanu, ci și să-l întreacă prin nuanța filozofico-religioasă gravă, imprimată cu măiestrie în cele două povestiri.” (Iacob Naroș) „Eroul lui Florin George Moldovan ar fi fost, poate, un Ion la bătrânețe, devenit mai înțelept, dacă marele Rebreanu nu l-ar fi sfârșit în plină tinerețe.” (Niculae Vrăsmaș) „Narator plin de dibăcie, lucid, un arhitect al unei proze de mare forță și pătrunzătoare. Comentariul etic este elegant frământat în pasta narațiunii, un substrat bine închegat și grăitor.” (Lõrinczi Francisc-Mihai) „Un scris autentic, credibil, atât la nivel de limbaj, cât și ca atmosferă creată.” (Victor Știr) „Autorul reevaluează viziunea asupra credinței care nu e neapărat rigoare și seriozitate, ci mai degrabă indulgență și zâmbet.” (Liliana Orehovschi) „Prozele m-au impresionat mult, prin revelarea dimensiunii cosmice a naturii, semnificația unor simboluri și structuri mitice răsturnate de omul deturnat de azi.” (Maria Rus) „Despre textele prezentate nu mai am nimic de adăugat; îmi plac mult!” (Maria Matean)
„Florin George Moldovan a ieșit în scrisul public la o vârstă matură – spune Olimpiu Nușfelean, are experiența căutărilor, și-a stabilit și un univers mai puțin frecventat azi, universul rural de culoare locală, ilustrând spațiul unde trăiește și îndeletnicirile de care este legat. Un univers apropiat de proza lui Ion Agârbiceanu. Fraza sa este de obicei scurtă, percutantă, evocând plastic – cu ajutorul limbajului – un univers în destrămare, dar care își mai păstrează actualitatea prin câțiva actanți tradiționali. În actuala etapă de creație, prozatorul încă își poate exploata temele proprii. Vom vedea spre ce se va îndrepta mai spre viitor.”
Este de apreciat efortul și disponibilitatea de analiză și sinteză a cenacliștilor. Constatăm că au rezultat niște comentarii interesante, benefice pentru autori. Pe unele, cei care „au citit” în Cenaclul Coșbuc de la sfârșit de mai, Emma Mihăescu și Florin George Moldovan, „le pot pune în ramă”, în opinia lui O. N. Vă invităm să-i citiți pe autori online și în revista Mișcarea literară (pe www.miscarealiterara.ro).