Trei voci feminine primăvăratice în Cenaclul George COȘBUC – Elisabeta SCURTU, Diana CIOTMONDA și Alexandra Andreea MÂNZAT

Ședința online a Cenaclului George Coșbuc, Bistrița, începută în ultima joi din februarie, cu prelungiri în prima săptămână din martie, a adus literatură proaspătă feminină: Elisabeta SCURTU – poezie, Diana CIOTMONDA – proză și Alexandra Andreea MÂNZAT – critică literară. Maniera de lucru, inițiată, în perioada pandemiei, de președintele Cenaclului, scriitorul Olimpiu Nușfelean, structurată pe lectură, analiză critică, dezbatere virtuală, centralizări, sinteze, diseminare, a dat roade notabile și cu acest prilej. Membrii cenaclului, din Bistrița, Mijlocenii Bârgăului, Maieru, Beclean, Chiraleș, Cluj-Napoca, București, cenaclu alcătuit în principal din oameni de litere, scriitori, liceenii, studenți, profesori, au primit spre lectură 9 pagini din creațiile autoarelor, urmând să opineze pe marginea celor citite. Unele aprecieri reprezintă adevărate referințe critice. Pe lângă câteva secvențe din CV-urile protagonistelor, voi cita, din cele 6 pagini de opinii critice, câteva aspecte.
Elisabeta SCURTU a absolvit Facultatea de Istorie, din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, promoția 2011, obținând titlul de doctor în istorie, în 2018. E autoarea a două cărți de proză scurtă: Opinca, Editura Nosa Nostra, Bistrița, 2018, pentru care a primit Premiul pentru debut al Saloanelor Liviu Rebreanu, Bistrița, 2018, și Nu mai sunt locuri în Rai, Editura eCreator, Baia Mare, 2019. A „citit” în Cenaclul pe rol 7 poezii.
Creațiile ei „se remarcă prin dominanta verbală, ruperea de banalul cotidian și evocarea unor elemente mitice. Acestea îl transportă pe cititor în atemporalitate și în cele mai ascunse chilii ale sinelui.” (Emma Mihăescu)
„Îmi era parcă dor să regăsesc sacru, istorie și iubire în același nucleu liric și …ce frumos spune poeta… «Dincolo de asfințit e o țară/ în care muților li se dezleagă limba/ și încep să recite versuri de dragoste.»” (Teodora Uilean)
„Am descoperit o poezie lucidă și tandră, cu aserțiuni aforistice, de clopot. Totul «sună limpede» și grav, adevărat și cu putere. Un scris curat, cu binecuvântare, despre forța iubirii care răscolește cerul și pământul, despre durerea care tălmăcește rosturile.” (Ionela-Silvia Nușfelean)
„Am convingerea că acest ciclu bine conturat va constitui un nucleu demn de luat în seamă într-un posibilă plachetă cu poeme de factură filozofico-religioasă, asemănătoare unor psalmi de factură nouă... ” (Iacob Naroș)
„Vocație lirică incontestabilă, care stă sub semnul unui poet autentic. O poezie pe care aș plasa-o, pe alocuri, în zona oniricului, ceva între vis și realitate: «Mi-am prins visul în pumn./ L-am simțit/ cum se scurge încetișor, ca un abur»”. (Aurel Podaru)
„În sfârșit întâlnesc un prenume mai puțin folosit în ultimele decenii! Versurile, poietica sunt bine exersate. Poate fi mai profundă. Ca să vorbesc «liberal», are nevoie de «găselnițe lirice», de impact, de impetuozitate.” (Virgil Rațiu)
„Este o scriitoare pe deplin «formată», cu o evoluție scriitoricească bine condusă în această perioadă, cu o viziune privind literatura coerentă. Poeziile sînt atent și cu talent elaborate, cu un univers proaspăt – mitologic și religios – încadrat în tema dragostei.” (Olimpiu Nușfelean)
Într-adevăr, prin poezie sa, Elisabeta Scurtu se întoarce în sine și, vorba versul ei, „Orice întoarcere acasă e o izbândă.”
Diana CIOTMONDA a absolvit Colegiul Național Andrei Mureșanu, Bistrița, în 2019. Este studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș Bolyai, Cluj-Napoca, specializarea norvegiană-engleză. A fost premiată la mai multe olimpiade și concursuri de limba și literatura română și istorie. A obținut Premiul III la etapa națională a Concursului de creație literară „Tinere Condeie” (2017), Premiul I la Concursul de literatură pentru liceeni „Doru Pruteanu”, secțiunea proză (2018) etc. A „lecturat” în Cenaclu povestirea „alb, alb, alb”.
„Diana Ciotmonda propune o narațiune surprinzătoare și densă. Evenimentele se desfășoară alert, nu lipsesc nici salturile temporale, însă nucleul dur al poveștii, înfășurat în jurul misterului ultim, este de nestrămutat.” (Emma Mihăescu)
„Proza «alb, alb, alb» te prinde în mrejele unei povestiri introspective, cu note de fantastic. Alegerea titlului, în strânsă legătură cu numele jucăriei de pluș, Sky (cer), este foarte inspirată, repetiția din titlu oglindind forma repetitiv obsesivă a esenței textului.” (Teodora Uilean)
„Reliefează trauma copilului după pierderea unei persoane dragi. Din acest motiv, pune în centrul acțiunii un lup alb, o jucărie de pluș care simbolizează prezența mătușii plecate.” (Alexandra Mânzat)
„Sunt realmente reconfortată de acest text freș, susținut de percepții fine și la nivel de imagine/ cadre, dar și la nivel de sunet, vibrații/ liniște, cu introspecții credibile.” (Ionela-Silvia Nușfelean
„Mister, suspans, incertitudini, toate ingredientele acestui fel de proză, la care se mai adaugă și alte elemente specifice: apariția subită a unui lup adevărat, care o urmărește prin pădurea din spatele casei, ceea ce perturbă ordinea firească a realității.” (Aurel Podaru)
„Jocul cuvintelor și termenilor în proză sunt ok. Nu e niciun bai. Însă, în proză, fie ea cât de scurtă, e nevoie de patimă. În proză e nevoie și de o anumită bruschețe, de «să iei cititorul prin surprindere».” (Virgil Rațiu)
„Are imaginație, capacitate de a descrie într-o înlănțuire vie a cuvintelor, are putere de analiză, de glosare pe un simbol – Sky, lupul alb. Are simț al scrisului. Trebuie să încerce să abordeze cu curaj și alte teme/ scene.” (Olimpiu Nușfelean)
Alexandra Andreea MÂNZAT este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Liviu Rebreanu, Bistrița, frecventând și cercul literar de la Palatul Copiilor Bistrița. A obținut Premiul I la Concursul Național de Proză „Saloanele Liviu Rebreanu”, Bistrița, 2019. A debutat cu critică literară în Revista „Mișcarea literară”. A publicat și în ziarul „Răsunetul”, la rubrica de Cultură, în revista „Ipostaze”,BJBN, în antologia „Amplificator”, Editura Charmides, 2020.
A propus în cenaclu două recenzii pe marginea cărților: „Delicatele frumuseți ale vieții”, de Cheryl Strayed, Editura Humanitas, 2020 și „Minunea”, al nouălea roman de sine stătător al autoarei și scenaristei Emma Donoghue, apărut în România în anul 2020, la Editura Art.
„Reușește să surprindă prin claritatea mesajului, obiectivitatea critică și prezentarea atractivă. E foarte greu să extragi esențialul dintr-un roman de câteva sute de pagini, nelăsându-te copleșit de subiectivism, dar tânăra dovedește talent și viziune critică.” (Teodora Uilean)
„Alexandra Mânzat știe să citească. Face rezumări tranșante, clare. Scurte și pertinente. Are curaj să dea verdicte. Oferă perspective. E organizată. Urmărește tehnici de scriere. Empatizează cu personajele, dar și cu firul epic.” (Ionela-Silvia Nușfelean)
„Cea mai tânără dintre cele trei scriitoare (am zis bine, nu?) ne propune două recenzii, sau cronici literare, mă rog, la două cărți. Nu le-am citit, n-am auzit de ele până acum, dar Alexandra m-a pus în temă, știu exact despre ce este vorba.” (Aurel Podaru)
„În critică literară, trebuie o practică, în sensul în care: titlurile se scriu italic, citatele – în ghilimele, dacă se citează ceva... Nu se repetă titlul cărții (nici subtitlul) pe parcursul analizei de carte, nici autorul nu se scrie doar cu prenumele etc... În rest e bine.” (Virgil Rațiu)
„Alexandra Andreea Mânzat începe să-și construiască un limbaj critic cu ajutorul căruia să surprindă esența unei cărți, cu descrierea succintă a acesteia. Are lejeritate și dezinvoltură în exprimare, reține aspecte care merită să fie semnalate. Lectura unor cărți de teoria literaturii, de teoria lecturii sau culegeri de critică literară aparținînd unor critici literari actuali i-ar putea fi de folos în direcția limpezirilor privind comentarea cărților. Ne-am bucura să dorească să devină un cronicar atent și constant al revistei «Mișcarea literară». Trebuie să-și îndrepte atenția – și exercițiul critic – și spre cărți din actualitatea literaturii române.” (Olimpiu Nușfelean)
Întâlnirea cu poezia, proza, respectiv critica literară abordate de Elisabeta Scurtu, Diana Ciotmonda și Alexandra Mânzat a fost una primăvăratică, iar aprecierile celor implicați și recomandările lor pot fi întremătoare pentru autoare. Dezvăluirea acestora chiar de 8 Martie nu e întâmplătoare. Modalitatea de derulare online, aplecarea cu seriozitate pe text, schimbul de opinii crează o comunitate determinată, empatie, responsabilitate și noi perspective.
Finalul (entuziast, justificat) i-l cedăm scriitorul Aurel Podaru: „Elisabeta Scurtu, Diana Ciotmonda și Alexandra Andreea Mânzat. Trei tinere frumoase, inteligente și talentate. Chiar foarte talentate! Vă mărturisesc cu toată sinceritatea, și nici nu-mi vine să cred că, la vârsta lor, se poate scrie (poezie, proză, critică literară) la un nivel atât de înalt. Într-un cuvânt, le-am citit cu sufletul la gură, mă înțelegeți? Cu sufletul la gură! Și cu o teribilă bucurie. Bucuria lecturii! Despre autoare, ca mâine, vom auzi și le vom citi producțiile în presa literară și în cărți, și le vom căuta cărțile prin librării. Sunt absolut convins de acest lucru. Punem pariu? Pe cât?”