Nicola Timar și Gheorghe Mizgan „au citit” online în Cenaclul George Coșbuc

Pentru că situația prin care trecem – pandemia provocată de coronavirus – a făcut imposibilă reuniunea lunară – față către față – a Cenaclului George Coșbuc de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Bistrița, Olimpiu Nușfelean, președintele Cenaclului, a propus ca acest inconvenient să fie depășit prin realizarea unei întâlniri literare online, într-o formulă tehnică mai puțin sofisticată: selecția unor texte pentru lectură, formularea de opinii pe marginea creațiilor alese, coroborarea opiniile într-un document unic, distribuit ulterior cenacliștilor pentru luarea la cunoștință, o diseminare sintetică către presă. Astfel, în ultima joi din aprilie, s-au propus spre lectură poezii semnate de Nicola Timar și Gheorghe Mizgan. Cenacliștii coșbucieni, din județ și nu numai, au parcurs în liniște, cu seriozitate, cu creionul în mână versurile, cumulându-se 10 pagini de reflecții critice pertinente.
Nicola Timar este elevă în clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială Mihai Eminescu, Năsăud, fiind membră a Clubului Copiilor Năsăud încă din clasele mici, la cercul de creație literară coordonat de profesoara Maria Rus. A primit mai multe premii literare la concursuri de profil. Dintre performanțele obținute, menționăm că a fost laureată cu Premiul al II-lea la faza națională a Concursului Tinere condeie, în 2019, beneficiind de participarea în Tabăra laureaților tinerilor condeieri, la Călimănești, în vara lui 2019.
Prima care a intervenit în cenaclu a fost doamna profesoară Dorina Buia, directoarea Clubul Copiilor Năsăud: „Felicitări! Mulțumim pentru frumoasa inițiativă și posibilitatea de a participa și noi la activitate.” La rândul ei, Maria Rus, profesoara Nicolei, la Clubul Copiilor Năsăud, remarcă faptul că „Poeziile Nicolei Timar conturează puterea inocenței de a reconfigura lumea, proiecția unor noi orizonturi ale celor ce privesc către stele și, mai ales, conștientizarea unui paradox continuu al ambivalenței afectivității.” Traducătoarea Monica Salvan, de la Muzeul Literaturii din Iași, cândva membră și ea în cercul literar de la Clubul Copiilor Năsăud, consideră poeziile Nicolei: „frumoase, sincere și calde. Câtă sensibilitate! Copiii ăștia sunt mari mai repede decât cei din generația noastră, cred.” Victor Știr e de părere că „Poeta este mai mult decât o promisiune”.
„Nicola Timar dă dovada unei inteligențe emoționale și lingvistice cu mult peste vârsta sa reală. Tânăra poetă reușește să creioneze multiple ipostaze ale eului liric și chiar să creeze regii textuale.” (Emma Mihăescu) Ea „ne aduce o poezie tinerească, plină de optimism, plasată într-un decor mirific și de basm al unui paradis din viitor” (Iacob Naroș), „scrisă cu emoție și nerv adolescentin” (prof. dr. Doina Macarie), „o poezie matură pentru vârsta ei fragedă” (Ana Zegrean), valorificând efectul „numeroaselor figuri de stil și a procedeelor artistice” (Ioan Sabin Mureșan), poeta fiind considerată „o voce tânără, în curs de formare, a cărei forță și curaj mă ajută să mă trezesc după o lungă perioadă de amorțeală.” (Alexandra Mânzat, clasa a XI-a, CNLR/ Palatul Copiilor Bistrița), „un deosebit talent poetic, cu un suflet atotcuprinzător și plin de înțelepciune” (Niculae Vrăsmaș). Virgil Rațiu crede că „nu deține înțelesurile șirurilor pe care le așază sub formă de rânduri scurtate. Bine măcar că nu folosește rima”.
Olimpiu Nușfelean apreciază că „Nicola Timar are exuberanțele vârstei, ca și prospețimea unor imagini. Impetuoasă și sentențioasă (vârsta poate îi va aduce un plus de… obiectivitate, o adunare în sine). Imaginația e ambițioasă, discursul poetic are nerv…”, recomandându-i atenție la „exprimări comune, luate din limbajul obișnuit, fără fior poetic, fără rost…”, cuvinte valorificate excesiv, ușoara tendință de îndulcire a unor termeni, fiind încrezător însă în potențialul său poetic, conchizând că „trebuind să lupte, cu lecturi importante, pentru evoluția talentului ei.”
Gheorghe Mizgan e absolvent al Institutului Politehnic Traian Vuia, Facultatea de Electrotehnică din Timișoara, promoția 1984. A debutat literar în anul 2008, în ziarul „Răsunetul”. De atunci, a semnat aproximativ 20 de volume de poezii, de poeme haiku și senryu, unele în ediții bilingve sau trilingve, cele mai recente, apărute în 2019, fiind „Cântecul valurilor”, „Croaziera cuvintelor”, „Insomnii marginale”, „Lipograme de week-end”.
„Poemele lui Gheorghe Mizgan ne deschid porțile către o lume construită pe un cu totul alt set de coordonate decât suntem obișnuiți. Aici, gândul devine un chirurg care poate salva de lianele uitării imaginea ființei iubite.” (Emma Mihăescu) El „aduce un aer dinamic într-un mediu al autoclaustrării.” (prof. dr. Doina Macarie) „Reușește să construiască imagini frumoase și melancolice” (Alexandra Mânzat), „și prin nuanțe tehnico-științifice determinate de cultura inginerească, îmbinate măiestrit cu stările poetice ale eului îndrăgostit” (Iacob Naroș). Abordează „elegia, oda, epigrama, satira, haiku-ul, senryu, aducând în platoul poeziei noi abordări și chiar inovații pur tehnice, foarte reușite, precum cele din volumul ADN poetic.” (Niculae Vrăsmaș), volum cu care a intrat în Cartea recordurilor, la nivel național.
Icu Crăciun sesizează nota blagiană, tentația aforismului, sugerând, pe alocuri „un fel de imixtiune mai profundă în viața cotidiană”, pentru a evita cuvinte din zona concretului ieftin. Virgil Rațiu a identificat o carență de vigoare, tendința de șoc nefericit. Dar, „sensibil, autorul concentrează în textele sale stări de o mare diversitate sufletească, parte dintre poezii bazându-se pe comparația jocului interior al simțirii cu cel al relevantelor fenomene tehnice” (Victor Știr). „Poetul Gh. Mizgan vădește o siguranță a metaforei și simbolului, o maturitate a exprimării poetice, o prospețime a imaginilor, păstrând în final totdeauna o idee percutantă...” (Vasile Găurean)
Dintr-o pagină întreagă scrisă de Olimpiu Nușfelean despre poeziile propuse de Gheorghe Mizgan la cenaclu spicuiesc: „poet iubitor de poezie, îndrăgostit de jocul cu cuvintele, la care febrilitatea actului compozițional îl împinge ușor, poate fără să vrea, spre artificialitate”; „Nu e un spirit exploziv, în discursul căruia cuvintele curg exuberante și răscolitoare, ci un spirit meditativ, laborios, constructiv, ingineresc și chiar inventiv, care prinde bine unei opere de artizanat.” Gheorghe Mizgan se dovedește a fi un entuziast lucid, un spirit pătrunzător. Am apreciat dintotdeauna disponibilitatea și seriozitatea cu care s-a aplecat asupra literaturii tinere citite în Cenaclul Coșbuc, aducând aprecieri de precizie și subtilitate.
Cenaclul în această formulă s-a dovedit a fi o întâlnire literară fructuoasă, cu schimburi de idei constructive, cu puneri pe gânduri, cu imbolduri, cum era de așteptat. Ideea a fost îmbrățișată cu entuziasm („Îmi place ideea voastră de a ține cenaclu și în perioada asta.” – Monica Salvan; „O idee minunată să ne întâlnim măcar virtual cu lumea creației literare” – Ana Zegrean…). Cenaclul Coșbuc, care în 2021 va împlini 50 de ani de activitate neîntreruptă, ne propune spre lectură debutanți sau scriitori formați, fiecare venind cu sensibilitatea proprie să pună umărul la a menține o dinamică a emoției cotidiene. Și Olimpiu Nușfelean crede „că e o ședință-formulă de cenaclu interesantă, care, în condițiile momentului, ar putea fi continuată.” Deja, pentru ultima joi din mai a fost invitată să citească poeta Emma Mihăescu, din București, alături de, sperăm, autori ai unor pagini de proză, teatru sau critică literară.