O NOUĂ LEGE A SĂNĂTĂŢII

Proiectul se doreşte a fi gata anul acesta şi este iniţiat de către Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniul Sănătăţii Publice, care îl va înainta Ministerului Sănătăţii. Iată principlele puncte forte şi noutăţi ale acestui proiect.

Pentru prima dată se discută despre spitale privatizate şi case de asigurări private. Va fi un pachet de servicii de bază de 200 de euro pe an. Noua lege este inspirată din modelul olandez. Poate cea mai importantă modificare este concurenţa pe care o va aduce între casele de asigurări de sănătate, odată cu apariţia caselor private. În prezent, singura entitate care finanţează sistemul de sănătate este Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate[CNAS], independentă de Ministerul Sănătăţi, care primeşte banii strânşi din contribuţiile angajaţilor şi angajatorilor la fondul pentru sănătate. Practic, CNAS deţine monopolul în administrarea banilor privaţi strânşi prin aceste contribuţii.

Casele de Asigurări vor face contracte cu spitale de stat, private, şi vor atrage medicii cei mai buni, în acelaşi timp încercând să atragă câţi mai mulţi pacienţi. Spitalele vor fi organizate prin transformarea lor în fundaţii sau în societăţi, prima opţiune fiind cea de fundaţii. Anul acesta bugetul CNAS este de 3,9 miliarde de euro. Ministerul Sănătăţii are un fond propriu de aproape un miliard de euro. Cele mai multe fonduri din bugetul sistemului sunt consumate de către spitale, dar sume importante merg şi pentru medicamente gratuite sau compensate. Redirecţionarea contribuţiilor către case private este singura alternativă pentru o reformă eficientă. Achiziţiile de medicamente nu vor mai fi făcute la suprapreţ, deciziile majore vor fi luate de un consiliu de administraţie, iar când situaţia o impune, se poate împrumuta direct de la bănci. O mare parte dintre spitale vor fi privatizate şi vor deveni societăţi comerciale, asociaţii sau fundaţii. Aceasta înseamnă că-şi vor schimba statutul juridic, vor avea un investitor şi un consiliu de administraţie, care va gestiona atât resursele umane, cât şi pe cele financiare. În spitalul fundaţie sau asociaţie, managerul poate face angajări în funcţie de nevoi, putând aduce chiar şi medici din străinătate. În fapt, politica de personal din spitale nu va mai depinde de Legea Finanţelor Publice ci de nevoile reale ale respectivei unităţi sanitare. Vor scădea cheltuielile cu personalul. În prezent, 80% din bugetul unui spital este destinat salariilor medicilor, asistentelor, infirmierelor, în timp ce la unităţile private numai 35% din buget este orientat spre drepturile salariale. Acest sistem al spitalelor fundaţie se află în Anglia, Polonia şi în ţările baltice. În Marea Britanie, de pildă, spitalele cu statut „Foundation Trust” au independenţă financiară şi decizională. Consiliul de administraţie decide strategiile de dezvoltare medicală, politica de personal, achiziţii-vânzări de echipamente. Deciziile sunt luate de cei care lucrează în spitalul respectiv şi nu de la centru. Noua lege mai prevede consecinţe pentru malpraxism.

Noua Lege a Sănătăţii, dacă va trece, este un important pas înainte, spre normalizarea unui sistem bolnav, şi dincolo de unele neajunsuri, este o dură lovitură dată corupţilor eterni din sistemul nostru de sănătate.