O radiografie a teatrului românesc

Una dintre preocupările constante din ultima vreme a scriitorului măierean Icu Crăciun este cercetarea istorică a teatrului românesc de la începuturile sale şi până în prezent. Efortul său neprecupeţit s-a finalizat de curând prin lucrarea intitulată ,,Tentaţia teatrului’’, apărută în Editura ,,PIM’’, Iaşi, 2022. Acest periplu istoriografic se referă la ,,autorii care, de-a lungul vremii, ,,şi-au căpătat notorietate de romancier, poet sau politician’’, dar ,,au avut şi preocupări dramatice’’.Prin ineditul lor, unele informaţii cuprinse în această carte depăşesc cu mult nivelul de cultură generală a oricărui cititor de rând. Autorul nu face o analiză a pieselor de teatru, dar îşi exprimă sintetic propriile sale opinii. Schiţează biografia fiecărui scriitor, enumeră operele create, valorifică cronicile literare ale criticilor de specialitate, insistă asupra conţinutului fiecărei piese, redând textual şi unele pasaje semnificative. Volumul cuprinde 560 de pagini în care sunt prezentaţi în ordine cronologică 51 de autori care nu s-au consacrat în mod special acestui gen literar, dar au avut asemenea încercări, unele reuşite, dovadă fiind punerea lor în scenă (Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Hortensia Papadat-Bengescu, etc ), altele au fost doar exerciţii de iniţiere în această artă , oprindu-se doar la o singură piesă, precum Ion Creangă ( Dragoste chioară şi amor ghebos, comedie în trei acte) sau Gala Galaction (Riţa Crăiţa), I.A.Basarabescu (Ovidiu Şicană) ş.a. Sunt amintite şi piesele uitate în vreun sertar, ori rămase doar în manuscris. Aceeaşi soartă au avut-o şi proiectele nedefinitivate, ori abandonate din diverse motive. În acest ,,compendiu literar’’ autorul nu a cuprins pe reprezentanţii de seamă ai dramaturgiei româneşti, având în vedere faptul că ei sunt ,,receptaţi şi recunoscuţi de Marele Public’’ prin operele care le-au creat : I.L.Caragiale, Aurel Baranga, Paul Everac, Horia Lovinescu, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, Tudor Muşatescu, Mihail Sorbul, Barbu Ştefănescu Delavrancea, ş.a. Volumul se deschide cu teatrul lui Gheorghe Asachi, continuă cu Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu, Alecu Donici, Costache Negruzzi, Alexandru Odobescu, Iacob Negruzzi, Ioan Slavici, Mihai Eminescu şi lista ar putea continua, încheindu-se cu Augustin Buzura. Printre ei se află şi doi politicieni,care şi-au adus contribuţia la sporirea repertoriului dramatic românesc : Mihail Kogălniceanu cu piesa ,, Două femei împotriva unui bărbat’’ şi Ion Raţiu cu piesa ,,Clive şi Anna’’. Majoritatea autorilor cuprinşi în acest volum au abordat: comedia, tragedia şi drama într-un act sau mai multe. Subiectele sunt inspirate din diverse domenii : istoria cu marile ei personalităţi ( Alexandru Odobescu- Decebal sau cea din urmă zi a Daciei , Ioan Slavici- Bogdan Vodă, Mihai Eminescu - Mira, Mureşanu, Alexandru Lăpuşneanu, Lucian Blaga- Zamolxe), iubirea (Duiliu Zamfirescu- Voichiţa, Ştefan Petică- Fraţii), viaţa satului (Ioan Slavici- Domnul notar, Vasile Voiculescu- Duhul pământului), lumea citadină (Liviu Rebreanu - Plicul, I.M.Sadoveanu - Molima), domeniul justiţiar (Gib.I.Mihăescu - Confraţii), religia (Alexandru Macedonski-Saul), mituri basme şi legende (George Călinescu- Crăiasa fără cusur, Soarele şi luna, Valeriu Anania- Mioriţa) şi altele. Multe piese de teatru sunt scrise în proză, dar şi în versuri.Unele au văzut lumina rampei, altele au fost adaptate pentru teatru radiofonic sau regizate pentru arta cinematografică, ori redate mai nou pe canalele televiziunii. Cartea lui Icu Crăciun are la bază un material documentar foarte bogat, ca urmare a unei cercetări competente, realizând o schiţă de istorie a literaturii dramatice, care dă posibilitatea cititorilor să descopere ,, că poeţii sau prozatorii lor preferaţi au scris şi teatru’’.