O trestie rugătoare

,,PS Florentin Crihălmeanu…venea cu energia și entuziasmul specific noilor generații de tineri care studiaseră după ”89 la, Roma.” (Adrian Popescu)

Editura ,,Viața Creștină” readuce în actualitate personalitatea regretatului Episcop Florentin Crihălmeanu prin publicarea recentă a patru volume dedicate acestuia: ,,Episcopul Florentin un purtător de lumină”, Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla- ,,Testament spiritual”, ,,Florentin Crihălmeanu Episcopul. In memoriam”, ,,Preasfințitul Florentin văzut prin ochii copiilor”.
Cartea ,,Episcopul Florentin un purtător de lumină” conține o serie de evocări ale unor laici care l-au cunoscut pe PS Florentin în diverse circumstanțe. Ea a apărut sub egida Asociației ,,Cardinalul Iuliu Hossu” al cărei președinte este Gelu Hossu.
Dacă am proceda didactic, relatările din acest volum conturează mai întâi un portret fizic și moral al Episcopului: ,,un ascet, cu constituția sa fizică uscățivă” (Ruxandra Cesereanu), ,,o prezență discretă” (Adrian Popescu), ,,chipul luminos”, ,,ținuta demnă și smerită” (Nicolae Mărgineanu), ,,înfățișarea sa delicată, fragilă”, avea ,,vocație și forță, dar și căldură umană și școală bună” (Ovidiu Ghitta), ,,un mare postitor”, ,,o trestie rugătoare” (Adrian Popescu), ,,m-a impresionat prin smerenia, dorința de a asculta, calmul și raționamentul său profund…liniștea lui sufletească și sobrietatea vieții pe care o ducea.” (Giuseppe Munarini), ,, un Prieten care mi-a marcat viața” (Ion-Andrei Gherasim), ,,smerit și generos” (Lucian Turcu), îl caracteriza ,,smerenia, asceza, blândețea, răbdarea, căldura sufletească” (Tudor Dunca).
Preotul, respectiv Episcopul Florentin impresionează prin asceză, respect pentru tradiție și pentru personalitățile Bisericii Unite, pentru istoria ei, mai ales în ani prigoanei comuniste (George Cipăianu), prin ,,puterea credinței sale” (George Cipăianu), prin pasiunea pentru limbile străine (George Cipăianu), prin erudiție (Gelu Hossu), prin organizarea de conferințe, simpozioane, manifestări culturale (Lucian Turcu). Concluzionând, Ovidiu Ghitta consideră că Episcopul Florentin ,,personifica…împrospătarea Bisericii… schimbarea firească de gardă”.
Omul Florentin era pasionat de alpinism, cânta la chitară, la muzicuță (Ruxandra Cesereanu), era un mare microbist (Ion-Andrei Gherasim). În peregrinările sale prin natură îl căuta de fapt pe Dumnezeu (Eugenia Sarvari). Era îngrijorat de soarta bisericii greco-catolice de la Nicula, amenințată de cei care au ,,furat-o” cu distrugerea, de noua catedrală în construcție a Clujului, de edificarea bisericii din Milaș, localitatea de naștere a modelului său spiritual, Cardinalul Iuliu Hossu. O invită pe Ruxandra Cesereanu cu studenții săi să țină un seminar (al cursului său ,,Literatură și totalitarism”) la sediul Episcopiei, analizând carte Episcopului Iuliu Hossu, ,,Credința noastră este viața noastră” (Editura ,,Viața Creștină”, 2003) ). Ambii consideră memoriile Episcopului Iuliu Hossu ca pe o ,,liturghie continuă și ca o scrisoare pastorală testamentară” (Ruxandra Cesereanu), iar Episcopul Florentin evidențiază ,,decorporalizarea în timpul vizitațiilor sale canonice mentale” (Ruxandra Cesereanu) a Episcopului întemnițat la Sighet.
,,Cel mai tânăr episcop catolic” (Adrian Popescu) a fost ,,un purtător de lumină” (Ion Pop), s-a metamorfozat dintr-un ,,inginer constructor de mașini”, într-un ,,constructor de suflete” (Ion Pop).
Plecarea prematură dintre noi a Episcopului Florentin a deschis fereastra interpretărilor simbolistice. Schimbarea traiectoriei sale existențiale într-un moment de pierdere a cunoștinței în Biserica Piariștilor din Cluj, a fost un semnal divin. Poetul, criticul și istoricul literar Ion Pop asociază destinul ecleziastic al Episcopului Florentin cu stadiul reînvierii Bisericii Blajului, după 1990: ,,În făptura lui subțire și fragilă am citit ceva din figura încă vulnerabilă a Bisericii Unite, căreia acest om firav s-a străduit să-i sporească, nezgomotos dar perseverent, puterea spirituală, în vremuri deloc neprielnice”.
Regretul celor care l-au evocat în acest volum pe Episcopul Florentin Crihălmeanu se transformă în omagiu, în exemplu ,,al unei vieți închinate aspirației spre desăvârșire.”(George Cipăianu).

Ion Radu Zăgreanu